Conjuga
Definitie, sens si explicatie
1Conjuga, conjug, vb.
I.
1. Tranzitiv A modifica formele unui verb dupa persoana, timp, mod si diateza. ♦ Reflexiv (Despre verbe) A fi flexibil.
2. Reflexiv Figurativ A se imbina, a se impleti, a se uni. – Din franceza Conjuguer, limba latina Conjugare.
I.
1. Tranzitiv A modifica formele unui verb dupa persoana, timp, mod si diateza. ♦ Reflexiv (Despre verbe) A fi flexibil.
2. Reflexiv Figurativ A se imbina, a se impleti, a se uni. – Din franceza Conjuguer, limba latina Conjugare.
2Conjuga verb verifica cuvantul: imbina, impleti, uni.
3Conjuga verb tr., reflexiv
1. (despre verbe) a (se) modifica dupa persoana, numar, timp, mod si diateza.
2. a (se) uni, a (se) imbina, a (se) impleti. (< franceza conjuguer, limba latina coniugare)
1. (despre verbe) a (se) modifica dupa persoana, numar, timp, mod si diateza.
2. a (se) uni, a (se) imbina, a (se) impleti. (< franceza conjuguer, limba latina coniugare)
4Conjuga verb, indicativ prezent 1 singular conjug, 3 singular si plural conjuga
5A conjuga conjug tranzitiv A face sa se conjuge. /<fr. conjuguer, limba latina conjugare
6A se conjuga se conjuga intranzitiv 1) (despre verbe) A se modifica dupa categoriile gramaticale specifice (mod, timp, persoana, numar si diateza). 2) figurat A se uni intr-o anumita ordine. /<fr. conjuguer, limba latina conjugare
7Conjuga verb I.
1. tr., reflexiv (Despre verbe) A(-si) modifica formele dupa persoana, numar, timp, mod si diateza.
2. tr., reflexiv (Fig.; rar) A (se) uni, a (se) imbina, a (se) impleti. [P.i. conjug. / < franceza conjuguer, conform limba latina coniugare].
1. tr., reflexiv (Despre verbe) A(-si) modifica formele dupa persoana, numar, timp, mod si diateza.
2. tr., reflexiv (Fig.; rar) A (se) uni, a (se) imbina, a (se) impleti. [P.i. conjug. / < franceza conjuguer, conform limba latina coniugare].
8Conjuga (conjug, conjugat), verb –
1. A modifica formele unui verb. –
2. A se combina, a se uni.
Limba Latina coniugare (secolul Xix), asimilat lui a injuga. – Derivat conjugal, adjectiv , din franceza conjugal.
1. A modifica formele unui verb. –
2. A se combina, a se uni.
Limba Latina coniugare (secolul Xix), asimilat lui a injuga. – Derivat conjugal, adjectiv , din franceza conjugal.