Consecvent -ă
Definitie, sens si explicatie
1Consecvént, -ă, consecventi, -te, adjectiv , adverb . substantiv neutru
1. Adjectiv, adverb (Care actioneaza) conform cu principiile sale, credincios ideilor sale.
2. Adjectiv (Despre o vale) Orientat in directia inclinarii straturilor.
3. Adjectiv (Fil.; despre fenomene) Care urmeaza unui alt fenomen.
4. (Log.) Substantiv neutru: Propozitie care decurge dintr-o alta propozitie. – Din franceza Consequent, limba latina Consequens, -ntis.
1. Adjectiv, adverb (Care actioneaza) conform cu principiile sale, credincios ideilor sale.
2. Adjectiv (Despre o vale) Orientat in directia inclinarii straturilor.
3. Adjectiv (Fil.; despre fenomene) Care urmeaza unui alt fenomen.
4. (Log.) Substantiv neutru: Propozitie care decurge dintr-o alta propozitie. – Din franceza Consequent, limba latina Consequens, -ntis.
2Consecvent antonim: inconsecvent, neconsecvent
3Consecvént adjectiv , substantiv
1. adjectiv constant, neschimbat, neschimbator, stabil, statornic. (- in sentimente.)
2. substantiv (Log.) consecinta.
1. adjectiv constant, neschimbat, neschimbator, stabil, statornic. (- in sentimente.)
2. substantiv (Log.) consecinta.
4Consecvént, -ă I. adjectiv, adverb
1. (despre oameni) care actioneaza potrivit cu principiile sale; credincios ideilor sale.
2. (despre o vale) orientata pe directia inclinarii straturilor.
Ii. substantiv neutru
1. (filozofie) orice fenomen care urmeaza altui fenomen.
2. (log.) al doilea element al unei judecati ipotetice; consecinta (2).
3. a doua sectiune a unei fraze muzicale. (< franceza consequent, limba latina consequens)
1. (despre oameni) care actioneaza potrivit cu principiile sale; credincios ideilor sale.
2. (despre o vale) orientata pe directia inclinarii straturilor.
Ii. substantiv neutru
1. (filozofie) orice fenomen care urmeaza altui fenomen.
2. (log.) al doilea element al unei judecati ipotetice; consecinta (2).
3. a doua sectiune a unei fraze muzicale. (< franceza consequent, limba latina consequens)
5Consecvent adjectiv m., plural consecventi; f. singular consecventa, plural consecvente
6Consecvent substantiv neutru, plural consecvente
7Consecvént -ta (-ti, -te) 1) (despre persoane) Care actioneaza in conformitate cu principiile proprii; credincios convingerilor sale. 2) (despre fenomene) Care se produce in mod logic; produs ca urmare fireasca. /<fr. consequent, limba latina consequense, -ntis
8Consecvént, -ă adjectiv (adesea adverb ) Care actioneaza potrivit cu principiile sale; care nu se contrazice cu sine insusi. substantiv neutru
1. Orice fenomen care urmeaza altui fenomen.
2. Al doilea element al unei judecati ipotetice. ♦ A doua parte a unei fraze muzicale. [Varianta consecuent, -a adjectiv / < franceza consequent, conform limba latina consequens – care urmeaza].
1. Orice fenomen care urmeaza altui fenomen.
2. Al doilea element al unei judecati ipotetice. ♦ A doua parte a unei fraze muzicale. [Varianta consecuent, -a adjectiv / < franceza consequent, conform limba latina consequens – care urmeaza].