Definitie Cont - Ce inseamna si explicatie

Varianta definitie 1: Cont, conturi, substantiv neutru
1. Socoteala scrisa alcatuita din doua parti (debit si credit), care exprima valoric, in ordine cronologica si sistematica, existenta si miscarile unui anumit proces economic pe o perioada de timp determinata. ♢ Evidenta acestor operatii.
2. (În expresie) A trece la (sau in) cont = a inscrie la rubrica datoriilor o nota.
A cere (cuiva) cont = a da (cuiva) lamuriri asupra faptelor sau intentiilor sale; a se justifica.
A tine cont (de ceva) = a avea in vedere, a lua in considerare.
Pe cont propriu = pe propria raspundere, in mod independent.
În contul (cuiva sau a ceva) = pentru (cineva sau ceva), pe seama (cuiva sau a ceva). – Din franceza Compte, limba italiana Conto.
Conform: limba germana K o n t o.

Varianta definitie 2: Cont substantiv
1. (CONT.) partida. (Mijloc economic inscris in -.)
2. seama, socoteala, (figurativ) spate, spinare. (Cate nu i se puneau in -!)

Varianta definitie 3: Cont substantiv neutru
1. operatie contabila cuprinzand cele doua parti (debit si credit) care exprima valoric (si cantitativ) existenta si miscarile unui anumit proces economic pe o perioada de timp. ♢ evidenta acestei operatii.
2. a trece in - = a inscrie la rubrica datoriilor; a tine - (de ceva) = a lua in considerare; pe - propriu = pe proprie raspundere. (< limba italiana conto, limba germana Konto, franceza compte)

Varianta definitie 4: Cont substantiv neutru, plural conturi

Varianta definitie 5: Cont -uri n. 1) Ansamblu de operatii constand din debit si credit, care exprima valoric existenta si miscarea unui mijloc sau proces economic intr-o anumita perioada de timp. - bugetar. - curent. - personal. 2) Registru care contine astfel de operatii. ♢ A glumi (sau a face spirite) pe -ul cuiva a lua in ras pe cineva; a-si bate joc. A tine - de ceva a tine seama de ceva; a lua in consideratie. A da cuiva - de ceva a da cuiva socoteala de ceva; a se indreptati. Pe - pro-priu din proprie initiativa si pe raspunderea sa; din mijloace materiale personale. 3) Lista in care este trecut pretul unei consumatii intr-un local public. 4) Suma de bani depusa la o casa de economii de o persoana. /<fr. compte

Varianta definitie 6: Cont substantiv neutru
1. Fiecare dintre diviziunile operatiilor contabile ale unei intreprinderi, constand in inregistrarea cheltuielilor si a veniturilor pe o anumita perioada. ♦ Evidenta acestor operatii.
2. A trece la (sau in) cont = a inscrie la rubrica datoriilor; a tine cont (de ceva) = a avea in vedere, a lua in considerare; pe cont propriu = pe proprie raspundere; independent. [< limba italiana conto, limba germana Konto, franceza compte].

Varianta definitie 7: Cont (conturi), substantiv neutru – Socoteala. – Varianta (invechit) conta. limba italiana: conto sau limba germana Konto, sau franceza compte (secolul XIX). – Derivat conta, verb (a socoti, a calcula); contabil, substantiv masculin, din franceza comptable; contabilitate, substantiv feminin, din franceza comptabilite; contuar (var. comptuar, cuvant invechit cantora), substantiv neutru, din franceza comptoir, varianta prin intermediul limba rusa kantora.