Cont
Definitie, sens si explicatie
1Cont, conturi, substantiv neutru
1. Socoteala scrisa alcatuita din doua parti (debit si credit), care exprima valoric, in ordine cronologica si sistematica, existenta si miscarile unui anumit proces economic pe o perioada de timp determinata. ♢ Evidenta acestor operatii.
2. (În expresie) A trece la (sau in) cont = a inscrie la rubrica datoriilor o nota.
A cere (cuiva) cont = a da (cuiva) lamuriri asupra faptelor sau intentiilor sale; a se justifica.
A tine cont (de ceva) = a avea in vedere, a lua in considerare.
Pe cont propriu = pe propria raspundere, in mod independent.
În contul (cuiva sau a ceva) = pentru (cineva sau ceva), pe seama (cuiva sau a ceva). – Din franceza Compte, limba italiana Conto.
Conform: limba germana K o n t o.
1. Socoteala scrisa alcatuita din doua parti (debit si credit), care exprima valoric, in ordine cronologica si sistematica, existenta si miscarile unui anumit proces economic pe o perioada de timp determinata. ♢ Evidenta acestor operatii.
2. (În expresie) A trece la (sau in) cont = a inscrie la rubrica datoriilor o nota.
A cere (cuiva) cont = a da (cuiva) lamuriri asupra faptelor sau intentiilor sale; a se justifica.
A tine cont (de ceva) = a avea in vedere, a lua in considerare.
Pe cont propriu = pe propria raspundere, in mod independent.
În contul (cuiva sau a ceva) = pentru (cineva sau ceva), pe seama (cuiva sau a ceva). – Din franceza Compte, limba italiana Conto.
Conform: limba germana K o n t o.
2Cont substantiv
1. (Cont.) partida. (Mijloc economic inscris in -.)
2. seama, socoteala, (figurativ) spate, spinare. (Cate nu i se puneau in -!)
1. (Cont.) partida. (Mijloc economic inscris in -.)
2. seama, socoteala, (figurativ) spate, spinare. (Cate nu i se puneau in -!)
3Cont substantiv neutru
1. operatie contabila cuprinzand cele doua parti (debit si credit) care exprima valoric (si cantitativ) existenta si miscarile unui anumit proces economic pe o perioada de timp. ♢ evidenta acestei operatii.
2. a trece in - = a inscrie la rubrica datoriilor; a tine - (de ceva) = a lua in considerare; pe - propriu = pe proprie raspundere. (< limba italiana conto, limba germana Konto, franceza compte)
1. operatie contabila cuprinzand cele doua parti (debit si credit) care exprima valoric (si cantitativ) existenta si miscarile unui anumit proces economic pe o perioada de timp. ♢ evidenta acestei operatii.
2. a trece in - = a inscrie la rubrica datoriilor; a tine - (de ceva) = a lua in considerare; pe - propriu = pe proprie raspundere. (< limba italiana conto, limba germana Konto, franceza compte)
4Cont substantiv neutru, plural conturi
5Cont -uri n. 1) Ansamblu de operatii constand din debit si credit, care exprima valoric existenta si miscarea unui mijloc sau proces economic intr-o anumita perioada de timp. - bugetar. - curent. - personal. 2) Registru care contine astfel de operatii. ♢ A glumi (sau a face spirite) pe -ul cuiva a lua in ras pe cineva; a-si bate joc. A tine - de ceva a tine seama de ceva; a lua in consideratie. A da cuiva - de ceva a da cuiva socoteala de ceva; a se indreptati. Pe - pro-priu din proprie initiativa si pe raspunderea sa; din mijloace materiale personale. 3) Lista in care este trecut pretul unei consumatii intr-un local public. 4) Suma de bani depusa la o casa de economii de o persoana. /<fr. compte
6Cont substantiv neutru
1. Fiecare dintre diviziunile operatiilor contabile ale unei intreprinderi, constand in inregistrarea cheltuielilor si a veniturilor pe o anumita perioada. ♦ Evidenta acestor operatii.
2. A trece la (sau in) cont = a inscrie la rubrica datoriilor; a tine cont (de ceva) = a avea in vedere, a lua in considerare; pe cont propriu = pe proprie raspundere; independent. [< limba italiana conto, limba germana Konto, franceza compte].
1. Fiecare dintre diviziunile operatiilor contabile ale unei intreprinderi, constand in inregistrarea cheltuielilor si a veniturilor pe o anumita perioada. ♦ Evidenta acestor operatii.
2. A trece la (sau in) cont = a inscrie la rubrica datoriilor; a tine cont (de ceva) = a avea in vedere, a lua in considerare; pe cont propriu = pe proprie raspundere; independent. [< limba italiana conto, limba germana Konto, franceza compte].
7Cont (conturi), substantiv neutru – Socoteala. – Varianta (invechit) conta. limba italiana: conto sau limba germana Konto, sau franceza compte (secolul Xix). – Derivat conta, verb (a socoti, a calcula); contabil, substantiv masculin, din franceza comptable; contabilitate, substantiv feminin, din franceza comptabilite; contuar (var. comptuar, cuvant invechit cantora), substantiv neutru, din franceza comptoir, varianta prin intermediul limba rusa kantora.