Conta
Definitie, sens si explicatie
1Conta, contez, verb I. Intranzitiv
1. A se increde in cineva, a se bizui pe cineva sau pe ceva, a spera in ajutorul cuiva sau a ceva.
2. A reprezenta o valoare, a avea insemnatate.
3. (Înv.; cu determinari introduse prin prep. „cu”) A tine seama de cineva. – Din franceza Compter, limba italiana Contare.
1. A se increde in cineva, a se bizui pe cineva sau pe ceva, a spera in ajutorul cuiva sau a ceva.
2. A reprezenta o valoare, a avea insemnatate.
3. (Înv.; cu determinari introduse prin prep. „cu”) A tine seama de cineva. – Din franceza Compter, limba italiana Contare.
2Conta verb
1. verifica cuvantul: baza.
2. verifica cuvantul: bizui.
3. a interesa, (livresc) a importa. (Ce - acest lucru, pe langa altele mai importante?)
1. verifica cuvantul: baza.
2. verifica cuvantul: bizui.
3. a interesa, (livresc) a importa. (Ce - acest lucru, pe langa altele mai importante?)
3Conta verb intr.
1. a se bizui (pe), a se increde (in).
2. a avea valoare, insemnatate.
3. a inregistra conturile (1). (< limba italiana contare, franceza compter)
1. a se bizui (pe), a se increde (in).
2. a avea valoare, insemnatate.
3. a inregistra conturile (1). (< limba italiana contare, franceza compter)
4Conta verb, indicativ prezent 1 singular contez, 3 singular si plural conteaza
5A conta -ez intranzitiv 1) A pune temei; a se sprijini; a se fonda; a se baza. 2) A reprezenta o anumita valoare; a se impune prin calitatile sale; a valora; a pretui; a face; a consta. /<fr. compter, limba italiana contare
6Conta verb I. intr.
1. A se intemeia, a se baza, a se bizui (pe cineva sau ceva).
2. A avea valoare, importanta, insemnatate. [Varianta compta verb I. / < limba italiana contare, franceza compter].
1. A se intemeia, a se baza, a se bizui (pe cineva sau ceva).
2. A avea valoare, importanta, insemnatate. [Varianta compta verb I. / < limba italiana contare, franceza compter].