Contemperație
Definitie, sens si explicatie
1Contemperație, contemperatii, substantiv feminin Impuls presupus a-si avea originea in gratia divina si care consta in inclinarea vointei catre savarsirea unui fapt, fara a-l determina insa. – Din franceza Contemperation, limba latina Contemperatio.
2Contemperație substantiv feminin impuls presupus a proveni de la gratia divina si care ar face sa incline vointa catre ceva, fara a o determina insa. (< franceza contemperation, limba latina contemperatio)
3Contemperatie substantiv feminin (silabe -ti-e), art. contemperatia (silabe -ti-a), g.-d. art. contemperatiei; plural contemperatii, art. contemperatiile (silabe -ti-i-)
4Contemperație -i f.
Impuls catre savarsirea unui fapt considerat a fi generat de gratia divina. /<fr. contemperation, limba latina contemperatio, -onis
Impuls catre savarsirea unui fapt considerat a fi generat de gratia divina. /<fr. contemperation, limba latina contemperatio, -onis
5Contemperație substantiv feminin Impuls presupus a proveni de la gratia divina si care ar face sa incline vointa catre ceva, fara a o determina insa. [Conform: limba latina contemperatio, franceza contemperation].