Dex Definitie Explicatie, Ce Inseamna Cuvantul Conteni

1 * Cuvantul cu diacritice: contení
Cuvantul fara diacritice: conteni

Definitie: CONTENI, contenesc, verb IV. Intranzitiv, Tranzitiv A întrerupe sau a înceta o mișcare sau o acțiune începută; a (se) opri. – Limba Latina continere.

2 * Cuvantul cu diacritice: contení
Cuvantul fara diacritice: conteni

Definitie: CONTENI verb 1. verifica cuvantul: înceta. 2. verifica cuvantul: opri. 3. a se curma, a înceta, a se opri, a se potoli, a se sfârși, a sta, a se termina, (învechit și popular) a (se) ostoi, (prin Banat) a se prorupe, (Moldova) a tinchi, (învechit) a se precurma. (Vijelia, ploaia a -.)

3 * Cuvantul cu diacritice: contení
Cuvantul fara diacritice: conteni

Definitie: conteni verb, indicativ prezent 1 singular și 3 plural contenesc, imperfect 3 singular contenea; conjunctie: prezent 3 singular și plural contenească

4 * Cuvantul cu diacritice: a contení -ésc
Cuvantul fara diacritice: conteni

Definitie: A CONTENI -esc 1. intranzitiv (despre procese, fenomene etcetera) A-și opri desfășurarea; a înceta. Ninsoarea -ește. 2. tranzitiv (acțiuni) A face să nu se mai producă; a înceta. limba latina continere

5 * Cuvantul cu diacritice: contení -nésc -ít
Cuvantul fara diacritice: conteni

Definitie: conteni (-nesc, -it), verb IV 1. A înfrîna, a reține, a stăvili. – 2. A interzice, a împiedica. – 3. A opri. – 4. A se opri, a înceta. – 5. A sfîrși, a face să înceteze. – 6. A tăcea. – Varianta (învechit) cunteni (rar), contena, înconteni. Mr. acumtini, megl. cuntini. Origine obscură. Limba Latina contĭnĕre se potrivește semantic; iar rezultatul con- › cun, în loc de cu-, deși nu pare normal, nu este imposibil (conform cumpăt, cumplit față de cuprinde; însă păstrarea lui t (conform ținea) este mai greu de explicat. Totuși, acest etimon a fost admis de Candrea. Cihac, II, 651, pleacă de la limba neogreaca: ϰονταίνω „a apropia, a scurta”; după Pușcariu, Dscor, I, 226-30 și DAR, este vorba de limba latina cunctināre, în loc de cunctāri „a zăbovi, a șovăi”. S-ar putea admite o contaminare cu contĕnuāre, în loc de tĕnuāre, „a reduce, a diminua”. Cuvîntul apare din primele texte din secolul XVI. Derivat necontenit, adjectiv (fără oprire, neîncetat; mereu); cuntenitură, substantiv feminin (învechit, interdicție); cuntirimînt, substantiv neutru (învechit, acțiunea de a conteni), al cărui rotacism indică prezența unui cuvînt din fondul tradițional; contenință, substantiv feminin, cuvant invechit, din secolul XVII, astăzi înlocuit prin continență, substantiv feminin, din limba latina continentia (secolul XIX).