Definitie Copil - Ce inseamna si explicatie

Varianta definitie 1: Copil1, copii, substantiv masculin
1. Baiat sau fata in primii ani ai vietii (pana la adolescenta). ♢ Copil de scoala = copil care a depasit varsta de 7 (sau 6) ani si merge la scoala.
Copil mic (sau, popular, de tata) = sugaci. ♢ Locutiune adverb De (mic) copil = din copilarie. ♢ Expresie (Despre batrani) A ajunge (sau a da) in mintea copiilor = a-si pierde judecata, a se ramoli.
2. Tanar, adolescent. ♢ (În trecut) Copil de casa = fiu de boier care facea serviciul de paj la familia domnitoare sau la boierii mari.
Copil de trupa = copil (orfan) crescut si educat de o unitate militara.
3. Fiu, fiica. ♢ Copil legitim = copil nascut in cadrul casatoriei.
Copil nelegitim = copil nascut in afara casatoriei; copil natural, bastard.
Copil din flori = copil din afara casatoriei; copil nelegitim, copil natural, bastard. ♢ Expresie Unde (si)-a intarcat dracul copiii = in locuri departate si pustii.
4. Figurativ Om naiv, fara experienta. – Conform: limba albaneza k o p i l.

Varianta definitie 2: Copil2, copili, substantiv masculin
1. Lastar crescut de la baza tulpinii unei plante, din primul nod.
2. Cui de lemn sau de metal care se infige in ochiul tatanii, la stalpul usii sau al portii. – Conform: c o p i l1.

Varianta definitie 3: Copil substantiv verifica cuvantul: bastard, copil din flori.

Varianta definitie 4: Copil substantiv (BOTANICA) (regional) copilet, frate, furie, pui, puica, puiet, sora. (-ul apare frecvent la porumb.)

Varianta definitie 5: Copil substantiv
1. (invechit si popular) fat, prunc, (familiar) puradel, zgamboi, (peior.) plod. (În curte se jucau multi -.)
2. copil de casa v. paj.
3. (in limbajul parintilor) pui. (Nani, nani, - ul mamii !)
4. verifica cuvantul: fiu.
5. copil din flori verifica cuvantul: bastard.
6. odrasla, progenitura, vlastar, (popular si familiar) prasila, (invechit) nastere. (Un - de bani gata.)

Varianta definitie 6: Copil (persoana) substantiv masculin, plural copii, art. copiii

Varianta definitie 7: Copil (lastar) substantiv masculin, plural copili

Varianta definitie 8: Copil (instrument) substantiv neutru/s. m., plural copile/copili

Varianta definitie 9: Copil -e n.
Cui special fixat in stalpul usii sau al portii, pe care se imbraca tatana. /Cuv. autoht.

Varianta definitie 10: Copil -i m. 1) Baiat (sau fata) in perioada de la nastere pana la adolescenta. - mic. - de scoala. ♢ De mic - din copilarie. A ajunge (sau a cadea) in mintea -ilor a avea manifestari copilaresti. - de casa fecior de boier care slujea ca paj la curtea domneasca sau la un boier mare. - de trupa copil (orfan) crescut si educat de o unitate militara. 2) Persoana de orice varsta luata in raport cu parintii sai. 3) figurat Persoana matura care da dovada de naivitate si lipsa de experienta. /Cuv. autoht.

Varianta definitie 11: Copil, copii, substantiv masculin (invechit) servitor, slujitor, sluga.

Varianta definitie 12: Copil (-ii), substantiv masculin –
1. (Înv.) Bastard, fiu natural, nelegitim. –
2. Fiu, fiica. –
3. Prunc. –
4. Vlastar, mladita. –
5. Virf, sfirc, capat. – Mr. cochil „bastard”, cochila „fecioara”, megl. copil „bastard”, cupilas „flacau”.
Origine necunoscuta.
S-a raspindit din rom. in toate celelalte idiomuri balcanice: conform limba neogreaca: ϰόπελος „bastard”, limba neogreaca: ϰοπέλι „baiat”, ϰοπέλα „fata”; limba albaneza kopilj „bastard, servitor”, kopilje „servitoare”; bulgara kopele, kopile, kopelak „bastard”; limba sarba: kopile „bastard”, kopilan „flacau”, verifica cuvantul: limba rusa kopelŭ „bastard”, rut. kopyl, limba slava (veche) kopilŭ „bastard”, mag. kope „haimana”, in limba neogreaca:, bulgara si limba sarba: cu un numar de der. locali.
Aceste cuvinte nu se explica prin nici o limba cunoscuta, iar raspindirea lor geografica nu permite sa presupunem un punct de plecare diferit de rom., limba in care, pe de alta parte, o aton si l final (inainte intervocalic) nu permit cautarea unui etimon in fondul limba latina ci, cel mult, in cel expresiv.
Este cuvint de uz general (ALR, I, 181), insa in Bihor a circulat cu sensul de „bastard”, care este vechi in celelalte regiuni; asupra semantismului, conform Șeineanu, Semasiol.,
200. Admit provenienta din fondul balcanic anterior latinei, Miklosich, Slaw.
Elem., 10; Miklosich, Etym.
Wb., 129; Berneker 564; Sandfeld 94; DAR; conform Lahovary 325 si Rosetti, II,
115. Încercarile facute pentru a deriva acest cuvint din limba latina par a fi esuat (de la pūpilus, dupa Laurian si Scriban, de la *copilis „care serveste paharul”, dupa Meyer 198).
Cuvintul rom. a fost considerat uneori ca der. din limba neogreaca: (Cihac, II, 651); din limba slava (veche) (Philippide, Principii, 44; Tiktin); din limba albaneza (Densusianu, Hlr., 37; Meyer, Neugr.
St., II, 67; Capidan, Dacor., II, 524; Philippide, II, 708); din limba gepizilor, din cuvintul *kopilo (Diculescu, Dacor., IV, 1552); sau de la o radacina limba slava (veche) care provine din indoeurop. *(s)kap- „a face” (Mladenov 250); conform mai multe amanunte in DAR.
Nici una din aceste ipoteze nu pare convingatoare, cu atit mai mult, cu cit pare evident ca in limba neogreaca:, limba slava (veche) si limba albaneza este vorba de cuvinte imprumutate, care ramin fara explicatie, daca nu se admite originea lor rom.
Derivat copila, substantiv feminin (fiica naturala, bastarda; fata, tinara); copilet, substantiv masculin (copil; vlastar; scaunel cu trei picioare); copilandru, substantiv masculin (tinar, flacau); copilari, verb (a-si petrece anii copilariei; a da in mintea copiilor); copilarie, substantiv feminin (perioada a vietii omenesti de la nastere pina la adolescenta; fapta, purtare de copil, naivitate; ramolisment); copilaros, adjectiv (ca un copil); copilaresc, adjectiv (al copilului, propriu copilului); copilareste, adverb (in felul copiilor); copili, verb (a taia lastarii sau crengile care nu poarta rod, a lastari); copila, substantiv feminin (actiunea de lastari porumbul); copilaret (var. copilarime), substantiv neutru (multime de copii); copilitura, substantiv feminin (Trans., bastard).