Dex Definitie Explicatie, Ce Inseamna Cuvantul Copil

1 * Cuvantul cu diacritice: copíl
Cuvantul fara diacritice: copil

Definitie: COPIL¹, copii, substantiv masculin 1. Băiat sau fată în primii ani ai vieții (până la adolescență). ♢ Copil de școală = copil care a depășit vârsta de 7 (sau 6) ani și merge la școală. Copil mic (sau, popular, de țâță) = sugaci. ♢ Locutiune adverb De (mic) copil = din copilărie. ♢ Expresie (Despre bătrâni) A ajunge (sau a da) în mintea copiilor = a-și pierde judecata, a se ramoli. 2. Tânăr, adolescent. ♢ (În trecut) Copil de casă = fiu de boier care făcea serviciul de paj la familia domnitoare sau la boierii mari. Copil de trupă = copil (orfan) crescut și educat de o unitate militară. 3. Fiu, fiică. ♢ Copil legitim = copil născut în cadrul căsătoriei. Copil nelegitim = copil născut în afara căsătoriei; copil natural, bastard. Copil din flori = copil din afara căsătoriei; copil nelegitim, copil natural, bastard. ♢ Expresie Unde (și)-a înțărcat dracul copiii = în locuri depărtate și pustii. 4. Figurativ Om naiv, fără experiență. – Conform: limba albaneza k o p i l.

2 * Cuvantul cu diacritice: cópil
Cuvantul fara diacritice: copil

Definitie: COPIL², copili, substantiv masculin 1. Lăstar crescut de la baza tulpinii unei plante, din primul nod. 2. Cui de lemn sau de metal care se înfige în ochiul țâțânii, la stâlpul ușii sau al porții. – Conform: c o p i l¹.

3 * Cuvantul cu diacritice: copíl
Cuvantul fara diacritice: copil

Definitie: COPIL substantiv verifica cuvantul: bastard, copil din flori.

4 * Cuvantul cu diacritice: cópil
Cuvantul fara diacritice: copil

Definitie: COPIL substantiv (BOTANICA) (regional) copileț, frate, furie, pui, puică, puieț, soră. (-ul apare frecvent la porumb.)

5 * Cuvantul cu diacritice: copíl
Cuvantul fara diacritice: copil

Definitie: COPIL substantiv 1. (învechit și popular) făt, prunc, (familiar) puradel, zgâmboi, (peior.) plod. (În curte se jucau mulți -.) 2. copil de casă v. paj. 3. (în limbajul părinților) pui. (Nani, nani, - ul mamii ) 4. verifica cuvantul: fiu. 5. copil din flori verifica cuvantul: bastard. 6. odraslă, progenitură, vlăstar, (popular și familiar) prăsilă, (învechit) naștere. (Un - de bani gata.)

6 * Cuvantul cu diacritice: copíl
Cuvantul fara diacritice: copil

Definitie: copil (persoană) substantiv masculin, plural copii, art. copiii

7 * Cuvantul cu diacritice: copíl
Cuvantul fara diacritice: copil

Definitie: copil (lăstar) substantiv masculin, plural copili

8 * Cuvantul cu diacritice: copíl
Cuvantul fara diacritice: copil

Definitie: copil (instrument) substantiv neutru/s. m., plural copile/copili

9 * Cuvantul cu diacritice: cópil -e
Cuvantul fara diacritice: copil

Definitie: COPIL -e n. Cui special fixat în stâlpul ușii sau al porții, pe care se îmbracă țâțâna. /Cuv. autoht.

10 * Cuvantul cu diacritice: copíl -i
Cuvantul fara diacritice: copil

Definitie: COPIL -i m. 1) Băiat (sau fată) în perioada de la naștere până la adolescență. - mic. - de școală. ♢ De mic - din copilărie. A ajunge (sau a cădea) în mintea -ilor a avea manifestări copilărești. - de casă fecior de boier care slujea ca paj la curtea domnească sau la un boier mare. - de trupă copil (orfan) crescut și educat de o unitate militară. 2) Persoană de orice vârstă luată în raport cu părinții săi. 3) figurat Persoană matură care dă dovadă de naivitate și lipsă de experiență. /Cuv. autoht.

11 * Cuvantul cu diacritice: copíl
Cuvantul fara diacritice: copil

Definitie: copil, copii, substantiv masculin (învechit) servitor, slujitor, slugă.

12 * Cuvantul cu diacritice: copíl -íi
Cuvantul fara diacritice: copil

Definitie: copil (-ii), substantiv masculin – 1. (Înv.) Bastard, fiu natural, nelegitim. – 2. Fiu, fiică. – 3. Prunc. – 4. Vlăstar, mlădiță. – 5. Vîrf, sfîrc, capăt. – Mr. cochil „bastard”, cochilă „fecioară”, megl. copil „bastard”, cupilaș „flăcău”. Origine necunoscută. S-a răspîndit din rom. în toate celelalte idiomuri balcanice: conform limba neogreaca: ϰόπελος „bastard”, limba neogreaca: ϰοπέλι „băiat”, ϰοπέλα „fată”; limba albaneza kopilj „bastard, servitor”, kopilje „servitoare”; bulgara kopele, kopile, kopelak „bastard”; limba sarba: kopile „bastard”, kopilan „flăcău”, verifica cuvantul: limba rusa kopelŭ „bastard”, rut. kopyl, limba slava (veche) kopilŭ „bastard”, mag. kope „haimana”, în limba neogreaca:, bulgara și limba sarba: cu un număr de der. locali. Aceste cuvinte nu se explică prin nici o limbă cunoscută, iar răspîndirea lor geografică nu permite să presupunem un punct de plecare diferit de rom., limbă în care, pe de altă parte, o aton și l final (înainte intervocalic) nu permit căutarea unui etimon în fondul limba latina ci, cel mult, în cel expresiv. Este cuvînt de uz general (ALR, I, 181), însă in Bihor a circulat cu sensul de „bastard”, care este vechi în celelalte regiuni; asupra semantismului, conform Șeineanu, Semasiol., 200. Admit proveniența din fondul balcanic anterior latinei, Miklosich, Slaw. Elem., 10; Miklosich, Etym. Wb., 129; Berneker 564; Sandfeld 94; DAR; conform Lahovary 325 și Rosetti, II, 115. Încercările făcute pentru a deriva acest cuvînt din limba latina par a fi eșuat (de la pūpilus, după Laurian și Scriban, de la copilis „care servește paharul”, după Meyer 198). Cuvîntul rom. a fost considerat uneori ca der. din limba neogreaca: (Cihac, II, 651); din limba slava (veche) (Philippide, Principii, 44; Tiktin); din limba albaneza (Densusianu, Hlr., 37; Meyer, Neugr. St., II, 67; Capidan, Dacor., II, 524; Philippide, II, 708); din limba gepizilor, din cuvîntul kopilo (Diculescu, Dacor., IV, 1552); sau de la o rădăcină limba slava (veche) care provine din indoeurop. (s)kap- „a face” (Mladenov 250); conform mai multe amănunte în DAR. Nici una din aceste ipoteze nu pare convingătoare, cu atît mai mult, cu cît pare evident că în limba neogreaca:, limba slava (veche) și limba albaneza este vorba de cuvinte împrumutate, care rămîn fără explicație, dacă nu se admite originea lor rom. Derivat copilă, substantiv feminin (fiică naturală, bastardă; fată, tînără); copileț, substantiv masculin (copil; vlăstar; scăunel cu trei picioare); copilandru, substantiv masculin (tînăr, flăcău); copilări, verb (a-și petrece anii copilăriei; a da în mintea copiilor); copilărie, substantiv feminin (perioadă a vieții omenești de la naștere pînă la adolescență; faptă, purtare de copil, naivitate; ramolisment); copilăros, adjectiv (ca un copil); copilăresc, adjectiv (al copilului, propriu copilului); copilărește, adverb (în felul copiilor); copili, verb (a tăia lăstarii sau crengile care nu poartă rod, a lăstări); copilă, substantiv feminin (acțiunea de lăstări porumbul); copilăret (var. copilărime), substantiv neutru (mulțime de copii); copilitură, substantiv feminin (Trans., bastard).