Definitie Cor - Ce inseamna si explicatie

Varianta definitie 1: Cor1, coruri, substantiv neutru 1.
Grup de cantareti care executa impreuna o compozitie muzicala. ♢ Locutiune adverb În cor = (toti) deodata, in acelasi timp, impreuna. ♢ Expresie A face cor cu altii = a face cauza comuna cu altii, a se solidariza cu altii (in scopuri rele). ♦ Compozitie muzicala destinata sa fie cantata de mai multe persoane; executarea unei astfel de compozitii. 2. (În teatrul antic) Grup de actori care luau parte la desfasurarea actiunii dramatice ca personaj colectiv, exprimand, prin cantec, recitare, mimica sau dans, opinia publica; p.ext. versurile cantate de acest grup. – Din limba latina Chorus.
Conform: limba germana C h o r.

Varianta definitie 2: Cor2 substantiv neutru verifica cuvantul: Cori.

Varianta definitie 3: Cor substantiv neutru I.
1. (in teatrul antic) grup de personaje care participa ca un personaj unic in desfasurarea actiunii unei opere dramatice, dansand si cantand versuri.
2. ansamblu de cantareti care executa impreuna muzica vocala. ♢ (figurativ) grup, multime.
3. compozitie muzicala destinata a fi cantata de un cor (2).
II. ansamblul navelor, centrala si laterale, ale unei biserici (catolice). (< limba latina chorus, limba greaca (veche) khoros, limba italiana coro)

Varianta definitie 4: Cor substantiv (MUZICA) corala. (- ul conservatorului.)

Varianta definitie 5: Cor substantiv neutru, plural coruri

Varianta definitie 6: Cor -uri n. 1) Formatie de cantareti organizati dupa criteriul vocilor, care executa o piesa muzicala vocala. ♢ În - la unison; impreuna. 2) Compozitie muzicala destinata pentru un astfel de ansamblu. 3) (in teatrul antic) Grup de actori care simboliza in cadrul unui spectacol un personaj colectiv, intruchipand prin cantece, dansuri, gesturi opinia publica. 4) (in biserica catolica) Parte a bisericii unde stau cantaretii. /<lat. chorus

Varianta definitie 7: Cor substantiv neutru
1. Grup de personaje care participa ca un personaj colectiv in desfasurarea actiunii unei opere dramatice in teatrul antic, cantand versuri; (prin extensiune) versurile cantate de acest grup.
2. Grupare de cantareti care executa impreuna muzica vocala. ♢ A face cor cu altii = a face cauza comuna cu altii (in scopuri rele). ♦ Compozitie muzicala destinata a fi cantata de mai multe persoane; executia unei asemenea compozitii.
3. Parte a bisericii unde sta si canta ansamblul coral in timpul slujbei. [Varianta hor substantiv neutru / < limba latina chorus, limba greaca (veche) khoros, conform limba italiana coro, limba germana Chor].

Varianta definitie 8: Cor substantiv neutru (regional)
1. dans in forma de cerc sau de roata.
2. ceata, cerc adunare, hora.
3. fan adunat in patrate in mijlocul carora se vor face capitele; horitura.

Varianta definitie 9: Cor (coruri), substantiv neutru – Grup de cintareti care executa impreuna o compozitie muzicala. – Varianta (invechit) hor(iu).
Gr. χορός, direct (secolul XVII) sau prin intermediul limba latina chorus, limba italiana coro (secolul XIX).
Este dublet al cuvintului urmator. – Derivat coral, adjectiv (din limba germana choral); corist, substantiv masculin, din franceza choriste, limba germana Chorist.

Varianta definitie 10: Cor (coruri), substantiv neutru –
1. Cerc, adunare, societate. –
2. Cantitate de fin care se asaza in forma de cerc sau patrat, pentru a forma baza capitei. – Mr. cor „dans”.
Limba Latina chorus (DAR).
Apare in texte incepind cu secolul XVII.
Conform: hora.