Dex Definitie Explicatie, Ce Inseamna Cuvantul Corn

1 * Cuvantul cu diacritice: corn
Cuvantul fara diacritice: corn

Definitie: CORN², corni, substantiv masculin Arbust sau arbore mic cu lemnul foarte tare, cu frunze opuse, cu flori galbene și cu fructe roșii comestibile, ale cărui frunze se întrebuințează la vopsit (Cornus mas). – Limba Latina cornus.

2 * Cuvantul cu diacritice: corn
Cuvantul fara diacritice: corn

Definitie: CORN¹, (I 1, 6) coarne, (I 4, 5, II) cornuri, substantiv neutru, (I 3, III) corni, substantiv masculin I. 1. (La animalele cornute) Fiecare dintre cele două excrescențe de pe osul frontal al rumegătoarelor. ♢ Locutiune adjectiv (Despre cuvintele, relatările cuiva) Cu coarne = exagerat, de necrezut, gogonat, umflat. ♢ Expresie A lua în coarne = (despre vite) a împunge cu coarnele: figurat: a se repezi cu vorba la cineva, a certa pe cineva. A scoate coarne = a deveni agresiv: a se obrăznici. A fi mai cu coarne decât altul = a fi mai grozav decât altul. A pune (cuiva) funia în coarne = a înșela, a amăgi (pe cineva), a-i impune (cuiva) voința. A se lua în coarne cu cineva = a se încăiera, a se lua la harță. A-și arăta coarnele = a-și manifesta răutatea, dușmănia. A căuta(cuiva) în coarne sau a căuta (ori a se uita) în coarnele cuiva = a îndeplini toate gusturile, capriciile cuiva: a răsfăța. A pune coarne = a călca credința conjugală: a înșela. (Popular) Cel cu coarne = dracul. ♦ P. anal. Fiecare dintre cele patru organe tactile și vizuale ale melcului; fiecare dintre cele două excrescențe chitinoase de lângă ochii unor cărăbuși. 2. (La singular) Substanță chitinoasă din care sunt constituite coarnele¹ (I 1) animalelor (folosită pentru fabricarea unor obiecte). 3. (Și în sintagma corn de vânătoare) Instrument de suflat, folosit la vânătoare sau pentru chemări, semnalizări etcetera ♦ Instrument muzical de suflat format dintr-un tub conic de alamă sau din alt metal. ♢ Corn englez = instrument muzical din familia oboiului, dar cu un sunet mai grav, cu ancie dublă. 4. Obiect făcut din corn¹ (I 2) sau în formă de corn¹ (I 1), în care se păstrează praful de pușcă, sarea etcetera; p. ext. conținutul acestui obiect. ♢ Expresie Cornul abundenței = simbol al belșugului, reprezentat printr-un vas în formă de corn¹ (I 1), umplut cu fructe și cu flori. 5. Produs de panificație din făină albă, de mici dimensiuni și în formă de semilună. 6. (La plural) Nume generic dat părților unor construcții, organe de mașini, unelte etcetera în formă de corn¹ (I 1). ♦ Corn¹ (I 1) sau vas mic de lut prelungit cu o pană de gâscă prin care se scurge huma colorată, folosită în ceramica populară pentru decorarea vaselor. 7. (La singular) Denumire dată unur formații anatomice cu aspect de corn¹ (I 1). Corn uterin. 8. (În sintagma) Cornul lunii = luna în primul și în ultimul pătrar, când are forma de seceră. 9. Compus: cornul-secarei sau corn-de-secară = ciupercă parazită care trăiește în ovarul diferitelor plante graminee; pintenul secarei (Claviceps purpurea); boală provocată de această ciupercă și manifestată prin apariția în spic a unor formații tari, negricioase, întrebuințate în farmacie pentru extragerea ergotinei. II. 1. (Regional) Colț, ungher, margine. 2. (Înv.) Aripă de oaste, de tabără. III. (La plural) Căpriorii casei. – Limba Latina cornu.

3 * Cuvantul cu diacritice: corn
Cuvantul fara diacritice: corn

Definitie: CORN substantiv verifica cuvantul: aripă, capăt, căprior, coastă, colț, cotlon, flanc, margine, ungher, unghi, rădașcă, răgace.

4 * Cuvantul cu diacritice: corn
Cuvantul fara diacritice: corn

Definitie: CORN substantiv 1. (învechit) trompă. (- de vânătoare.) 2. (Termen Bisericesc) filacteră, (rar) tfiline (plural), (învechit) advar. (- la mozaici.) 3. (FITOP.) cornul-secarei = (regional) pintenul-secarei. (- este o boală a secarei.)

5 * Cuvantul cu diacritice: corn
Cuvantul fara diacritice: corn

Definitie: corn (bot., muz.) substantiv masculin, plural corni

6 * Cuvantul cu diacritice: corn
Cuvantul fara diacritice: corn

Definitie: corn (de animale, de instrumente) substantiv neutru, plural coarne

7 * Cuvantul cu diacritice: corn
Cuvantul fara diacritice: corn

Definitie: corn (franzeluță, recipient, colț, instrument-semnal de vânătoare) substantiv neutru, plural cornuri

8 * Cuvantul cu diacritice: corn -i
Cuvantul fara diacritice: corn

Definitie: CORN⁴ -i m. Arbust (mai rar arbore mic) cu lemnul foarte tare, cu flori galbene și cu fructe roșii, comestibile. limba latina cornus

9 * Cuvantul cu diacritice: corn -i
Cuvantul fara diacritice: corn

Definitie: CORN³ -i m. Instrument muzical de suflat constând dintr-o combinație de tuburi cilindrice și conice de metal. ♢ - englez instrument muzical de suflat asemănător cu oboiul. limba latina cornu

10 * Cuvantul cu diacritice: corn -uri
Cuvantul fara diacritice: corn

Definitie: CORN² -uri n. 1): -ul abundenței (sau belșugului) corn cu fructe și flori simbolizând belșugul. 2) Franzeluță în formă de semicerc. 3):-ul lunii luna în prima și în ultima fază, când se aseamănă cu o seceră. 4) :-ul-secarei ciupercă parazită la unele cereale. limba latina cornu

11 * Cuvantul cu diacritice: corn coárne
Cuvantul fara diacritice: corn

Definitie: CORN¹ coarne n. 1) Excrescență dură de diferite forme, pară sau impară, care crește pe capul unor mamifere. ♢ Cu coarne care iese din cadrele firescului; de necrezut. A-și arăta coarnele a) a se posta în poziție de apărare; a se pune în gardă; b) a-și da pe față firea rea. A fi mai cu coarne a se crede mai deștept, mai răsărit. A se lua în coarne cu cineva a întra în conflict, a se încăiera cu cineva. A pune cuiva funia în coarne a-l face pe cineva să acționeze contrar voinței sale; a-l supune. A pune coarne a înșela (în căsnicie). 2) Substanță osoasă din care sunt constituite excrescențele de pe capul unor mamifere. Pieptene de -. 3) Fiecare dintre cele două antene de pe capul unor vietăți mici. Coarnele melcului. Coarnele cărăbușului. 4) mai ales la plural Obiecte sau părți ale acestora care au formă de semicerc. ♢ De la coarnele plugului de la țară; din pătura țărănească. limba latina cornu

12 * Cuvantul cu diacritice: corn
Cuvantul fara diacritice: corn

Definitie: corn substantiv neutru (regional) rachiu de secară; secărică.

13 * Cuvantul cu diacritice: corn -ni
Cuvantul fara diacritice: corn

Definitie: corn (-ni), substantiv masculin – Arbust (Cornus mas). – Mr., istr. cornu, megl. corn. Limba Latina cornus (Pușcariu 401; Candrea-Dens., 396; REW 2241; DAR); conform sp. cornizo. – Derivat coarnă, substantiv feminin (fructul cornului); cornet, substantiv neutru (pădure de corn); corniș, substantiv neutru (cornet); cornișor, substantiv masculin (plantă, Lycopodium clavatum, Lycopodium annotinum).

14 * Cuvantul cu diacritice: corn -oárne
Cuvantul fara diacritice: corn

Definitie: corn (-oarne), substantiv neutru – 1. Fiecare din cele două excrescențe de pe osul frontal al rumegătoarelor. – 2. Instrument muzical de suflat. – 3. Obiect, vas din corn. – 4. Materie cornoasă. – 5. Simbol al călcării credinței conjugale. – 6. Parte a plugului. – 7. Dinte al furcii. – 8. Braț al crucii. – 9. Produs de panificație în formă de semilună. – 10. Semilună. – 11. Vîrful unei stele. – 12. Colț, ungher, margine. – 13. Punct cardinal. – 14. Aripă de oaste. – 15. Capăt, extremitate. – 16. Bucată, codru de pîine. – 17. Vîrf de pălărie. – 18. Filacteriu. – 19. (Înv.) Putere, stăpînire, imperiu. – 20. (Banat) Prost, nătîng. – Mr., istr. cornu, megl. corn. Limba Latina cǒrnu (Pușcariu 400; Candrea-Dens., 394; REW 2240; DAR); conform limba italiana corno, prov., cat. corn, franceza cor(ne), sp. cuerno, port. corno. Sensul 4 este sing. tantum, 5 plural tantum. Pl. coarne servește numai pentru sensurile 1, 5, 6 și 7; în celelalte cazuri, se folosește plural cornuri, și în ultimul, corni, m. Derivat cornuleț, substantiv masculin (plantă, Ceratocephalus orthoceras); cornuță, substantiv feminin (plantă, Xanthium spinosum); corniță substantiv feminin (cornuleț; minciună, exagerare; coc; corn de cerb; varietate de struguri); corniț, substantiv neutru (Banat, sac folosit ca tipar pentru brînză); cornaci, adjectiv (cu coarne); cornaci, substantiv masculin (plugar care ține coarnele plugului; plantă acvatică, Trapa natans; diavolul); cornac, substantiv masculin (bondar); corneci, substantiv masculin (bondar; corn pentru praf de pușcă); coarneș, adjectiv (încornorat, cu coarne); goarneș, adjectiv (cu coarne; varietate de struguri); cornea, substantiv masculin (diavolul); cornici, substantiv masculin (persoană care ține coarnele plugului); cornișor, substantiv masculin (Arg., bou); cornos, adjectiv (cu coarne; dur, tare); cornovină, substantiv feminin (Banat, om prost); cornuros, adjectiv (ascuțit, cu vîrf); cornorat (var. încornorat), adjectiv (cu coarne; ascuțit, crestat; exagerat, imposibil, evident fals); (în)cornorat, substantiv masculin (diavolul); cornut, substantiv masculin (care are coarne; prost); corni, verb (a pune bîrnele care alcătuiesc colțul unei clădiri); încorna, verb (a alcătui colțul unei construcții; a pune coarne); cornar, substantiv masculin (vînzător de cornuri, chifle; plugar care ține coarnele plugului; cuvant invechit, perceptor care strîngea darea pe vite); cornar, substantiv masculin (plug cu un singur corn; stîlp care alcătuiește colțul unei construcții); cornărie, substantiv feminin (plăcintărie); cornări, verb (a răni cu coarnele; a pune coarne; a ține coarnele plugului; a alcătui colțul unei construcții; cuvant invechit, a strînge, darea pe vite; reflexiv, a-și rupe un corn); cornărit, substantiv neutru (veche dare de un leu pentru fiecare bou vîndut la tîrg, impusă în Moldova de Antioh Cantemir, în 1706); cornat, adjectiv (cu coarne); cornățel, substantiv masculin (nume al mai multor plante, Galium Aparine; Lycopodium selago; Xanthium strumarium), la care este evidentă încrucișarea cu corn „plantă”; cornățar, substantiv masculin (insectă, Naucornis cinicoides); cornișor, substantiv neutru (colț; plantă); încornora, verb (a pune coarne). Derivat neol. cornalină, substantiv feminin, din franceza; cornee, substantiv feminin, din franceza; cornet, substantiv neutru (coarne de animal; instrument muzical; hîrtie răsucită în formă de corn; lame osoase în formă de cornet situate pe pereții celor două nări), din franceza; cornet, substantiv masculin (goarnă), din franceza cornette, în parte prin intermediul limba rusa sau pol. kornet, conform limba germana Kornett; cornist, substantiv masculin (trompetist), din franceza corniste; cornișe, substantiv feminin, din franceza corniche, cu dubletele corniz, substantiv neutru (rindea), din bulgara korniz, și acesta din limba germana Karnies (DAR); și corniză, substantiv feminin (vergea de draperie), din același cuvînt german, prin intermediul limba neogreaca: ϰορνύζα. Adjectiv cornut, considerat în general ca reprezentant direct al limba latina cornūtus (Pușcariu 405; Candrea-Dens., 397; REW 2242; DAR), conform limba italiana cornuto, prov., cat. cornut, sp., port. cornudo), pare a explica limba albaneza kërrutë (Philippide, II, 639), ca și limba neogreaca: ϰορούτα, rut. hornuta, slov., ceh. kornuta, ceh. kurnota, pol. kurnuty (Candrea, Elemente, 400; Berneker 573).