Varianta definitie 1: Corn2, corni, substantiv masculin Arbust sau arbore mic cu lemnul foarte tare, cu frunze opuse, cu flori galbene si cu fructe rosii comestibile, ale carui frunze se intrebuinteaza la vopsit (Cornus mas). – Limba Latina Cornus.
Varianta definitie 2: Corn1, (I 1, 6) coarne, (I 4, 5, II) cornuri, substantiv neutru, (I 3, iii) corni, substantiv masculin I.
1. (La animalele cornute) Fiecare dintre cele doua excrescente de pe osul frontal al rumegatoarelor. ♢ Locutiune adjectiv (Despre cuvintele, relatarile cuiva) Cu coarne = exagerat, de necrezut, gogonat, umflat. ♢ Expresie A lua in coarne = (despre vite) a impunge cu coarnele: figurat: a se repezi cu vorba la cineva, a certa pe cineva.
A scoate coarne = a deveni agresiv: a se obraznici.
A fi mai cu coarne decat altul = a fi mai grozav decat altul.
A pune (cuiva) funia in coarne = a insela, a amagi (pe cineva), a-i impune (cuiva) vointa.
A se lua in coarne cu cineva = a se incaiera, a se lua la harta.
A-si arata coarnele = a-si manifesta rautatea, dusmania.
A cauta(cuiva) in coarne sau a cauta (ori a se uita) in coarnele cuiva = a indeplini toate gusturile, capriciile cuiva: a rasfata.
A pune coarne = a calca credinta conjugala: a insela. (Popular) Cel cu coarne = dracul. ♦ P. anal.
Fiecare dintre cele patru organe tactile si vizuale ale melcului; fiecare dintre cele doua excrescente chitinoase de langa ochii unor carabusi.
2. (La singular) Substanta chitinoasa din care sunt constituite coarnele1 (I 1) animalelor (folosita pentru fabricarea unor obiecte).
3. (Și in sintagma corn de vanatoare) Instrument de suflat, folosit la vanatoare sau pentru chemari, semnalizari etcetera ♦ Instrument muzical de suflat format dintr-un tub conic de alama sau din alt metal. ♢ Corn englez = instrument muzical din familia oboiului, dar cu un sunet mai grav, cu ancie dubla.
4. Obiect facut din corn1 (I 2) sau in forma de corn1 (I 1), in care se pastreaza praful de pusca, sarea etcetera; p. ext. continutul acestui obiect. ♢ Expresie Cornul abundentei = simbol al belsugului, reprezentat printr-un vas in forma de corn1 (I 1), umplut cu fructe si cu flori.
5. Produs de panificatie din faina alba, de mici dimensiuni si in forma de semiluna.
6. (La plural) Nume generic dat partilor unor constructii, organe de masini, unelte etcetera in forma de corn1 (I 1). ♦ Corn1 (I 1) sau vas mic de lut prelungit cu o pana de gasca prin care se scurge huma colorata, folosita in ceramica populara pentru decorarea vaselor.
7. (La singular) Denumire data unur formatii anatomice cu aspect de corn1 (I 1).
Corn uterin.
8. (În sintagma) Cornul lunii = luna in primul si in ultimul patrar, cand are forma de secera.
9. Compus: cornul-secarei sau corn-de-secara = ciuperca parazita care traieste in ovarul diferitelor plante graminee; pintenul secarei (Claviceps purpurea); boala provocata de aceasta ciuperca si manifestata prin aparitia in spic a unor formatii tari, negricioase, intrebuintate in farmacie pentru extragerea ergotinei. II.
1. (Regional) Colt, ungher, margine.
2. (Înv.) Aripa de oaste, de tabara. Iii. (La plural) Capriorii casei. – Limba Latina Cornu.
Varianta definitie 8: Corn4 -i m.
Arbust (mai rar arbore mic) cu lemnul foarte tare, cu flori galbene si cu fructe rosii, comestibile. /<lat. cornus
Varianta definitie 9: Corn3 -i m.
Instrument muzical de suflat constand dintr-o combinatie de tuburi cilindrice si conice de metal. ♢ - englez instrument muzical de suflat asemanator cu oboiul. /<lat. cornu
Varianta definitie 10: Corn2 -uri n. 1): -ul abundentei (sau belsugului) corn cu fructe si flori simbolizand belsugul. 2) Franzeluta in forma de semicerc. 3):-ul lunii luna in prima si in ultima faza, cand se aseamana cu o secera. 4) :-ul-secarei ciuperca parazita la unele cereale. /<lat. cornu
Varianta definitie 11: Corn1 coarne n. 1) Excrescenta dura de diferite forme, para sau impara, care creste pe capul unor mamifere. ♢ Cu coarne care iese din cadrele firescului; de necrezut. A-si arata coarnele a) a se posta in pozitie de aparare; a se pune in garda; b) a-si da pe fata firea rea. A fi mai cu coarne a se crede mai destept, mai rasarit. A se lua in coarne cu cineva a intra in conflict, a se incaiera cu cineva. A pune cuiva funia in coarne a-l face pe cineva sa actioneze contrar vointei sale; a-l supune. A pune coarne a insela (in casnicie). 2) Substanta osoasa din care sunt constituite excrescentele de pe capul unor mamifere. Pieptene de -. 3) Fiecare dintre cele doua antene de pe capul unor vietati mici. Coarnele melcului.
Coarnele carabusului. 4) mai ales la plural Obiecte sau parti ale acestora care au forma de semicerc. ♢ De la coarnele plugului de la tara; din patura taraneasca. /<lat. cornu
Varianta definitie 14: Corn (-oarne), substantiv neutru –
1. Fiecare din cele doua excrescente de pe osul frontal al rumegatoarelor. –
2. Instrument muzical de suflat. –
3. Obiect, vas din corn. –
4. Materie cornoasa. –
5. Simbol al calcarii credintei conjugale. –
6. Parte a plugului. –
7. Dinte al furcii. –
8. Brat al crucii. –
9. Produs de panificatie in forma de semiluna. –
10. Semiluna. –
11. Virful unei stele. –
12. Colt, ungher, margine. –
13. Punct cardinal. –
14. Aripa de oaste. –
15. Capat, extremitate. –
16. Bucata, codru de piine. –
17. Virf de palarie. –
18. Filacteriu. –
19. (Înv.) Putere, stapinire, imperiu. –
20. (Banat) Prost, nating. – Mr., istr. cornu, megl. corn.
Limba Latina cǒrnu (Puscariu 400; Candrea-Dens., 394; REW 2240; DAR); conform limba italiana corno, prov., cat. corn, franceza cor(ne), sp. cuerno, port. corno.
Sensul 4 este sing. tantum, 5 plural tantum.
Pl. coarne serveste numai pentru sensurile 1, 5, 6 si 7; in celelalte cazuri, se foloseste plural cornuri, si in ultimul, corni, m.
Derivat cornulet, substantiv masculin (planta, Ceratocephalus orthoceras); cornuta, substantiv feminin (planta, Xanthium spinosum); cornita substantiv feminin (cornulet; minciuna, exagerare; coc; corn de cerb; varietate de struguri); cornit, substantiv neutru (Banat, sac folosit ca tipar pentru brinza); cornaci, adjectiv (cu coarne); cornaci, substantiv masculin (plugar care tine coarnele plugului; planta acvatica, Trapa natans; diavolul); cornac, substantiv masculin (bondar); corneci, substantiv masculin (bondar; corn pentru praf de pusca); coarnes, adjectiv (incornorat, cu coarne); goarnes, adjectiv (cu coarne; varietate de struguri); cornea, substantiv masculin (diavolul); cornici, substantiv masculin (persoana care tine coarnele plugului); cornisor, substantiv masculin (Arg., bou); cornos, adjectiv (cu coarne; dur, tare); cornovina, substantiv feminin (Banat, om prost); cornuros, adjectiv (ascutit, cu virf); cornorat (var. incornorat), adjectiv (cu coarne; ascutit, crestat; exagerat, imposibil, evident fals); (in)cornorat, substantiv masculin (diavolul); cornut, substantiv masculin (care are coarne; prost); corni, verb (a pune birnele care alcatuiesc coltul unei cladiri); incorna, verb (a alcatui coltul unei constructii; a pune coarne); cornar, substantiv masculin (vinzator de cornuri, chifle; plugar care tine coarnele plugului; cuvant invechit, perceptor care stringea darea pe vite); cornar, substantiv masculin (plug cu un singur corn; stilp care alcatuieste coltul unei constructii); cornarie, substantiv feminin (placintarie); cornari, verb (a rani cu coarnele; a pune coarne; a tine coarnele plugului; a alcatui coltul unei constructii; cuvant invechit, a stringe, darea pe vite; reflexiv, a-si rupe un corn); cornarit, substantiv neutru (veche dare de un leu pentru fiecare bou vindut la tirg, impusa in Moldova de Antioh Cantemir, in 1706); cornat, adjectiv (cu coarne); cornatel, substantiv masculin (nume al mai multor plante, Galium Aparine; Lycopodium selago; Xanthium strumarium), la care este evidenta incrucisarea cu corn „planta”; cornatar, substantiv masculin (insecta, Naucornis cinicoides); cornisor, substantiv neutru (colt; planta); incornora, verb (a pune coarne).
Derivat neol. cornalina, substantiv feminin, din franceza; cornee, substantiv feminin, din franceza; cornet, substantiv neutru (coarne de animal; instrument muzical; hirtie rasucita in forma de corn; lame osoase in forma de cornet situate pe peretii celor doua nari), din franceza; cornet, substantiv masculin (goarna), din franceza cornette, in parte prin intermediul limba rusa sau pol. kornet, conform limba germana Kornett; cornist, substantiv masculin (trompetist), din franceza corniste; cornise, substantiv feminin, din franceza corniche, cu dubletele corniz, substantiv neutru (rindea), din bulgara korniz, si acesta din limba germana Karnies (DAR); si corniza, substantiv feminin (vergea de draperie), din acelasi cuvint german, prin intermediul limba neogreaca: ϰορνύζα.
Adjectiv cornut, considerat in general ca reprezentant direct al limba latina cornūtus (Puscariu 405; Candrea-Dens., 397; REW 2242; DAR), conform limba italiana cornuto, prov., cat. cornut, sp., port. cornudo), pare a explica limba albaneza kërrutë (Philippide, II, 639), ca si limba neogreaca: ϰορούτα, rut. hornuta, slov., ceh. kornuta, ceh. kurnota, pol. kurnuty (Candrea, Elemente, 400; Berneker 573).
Alte informatii despre acest cuvant
Cuvantul este compus din: 4 litere. Cuvantul incepe cu litera "c" si se termina cu litera "n"
DexDefinitie.com este un site dictionar al limbii romane. Gasiti aici aproape toate cuvintele din limba romana, impreuna cu explicatii (definitii). Mai gasiti si statistici legate de fiecare cuvant. Baza de date contine 131.563 de definitii, explicatii, antonime, sinonime.
Site-ul functioneaza excelent pe telefoane mobile Android is iOS. Daca aveti de adaugat vreun cuvant, de facut o corectare, va rugam sa folositi pagina de contact pentru a ne trimite un mesaj.
