Definitie Cotei - Ce inseamna si explicatie

Varianta definitie 1: CotÉi, cotei, substantiv masculin Caine de talie mica, cu picioarele scurte. – Din limba slava (veche) Kotelĩ.

Varianta definitie 2: Cotei antonim: dulau

Varianta definitie 3: Cotei (caine) substantiv masculin, plural cotei, art. coteii

Varianta definitie 4: Cotei (cotitura) substantiv neutru, plural coteie

Varianta definitie 5: CotÉi - m.
Caine de talie mica, cu picioarele scurte. ♢ A umbla ca un - a intra in voie la toti. /<sl. koteli

Varianta definitie 6: Cotei (-i), substantiv masculin –
1. Catel de salon. –
2. Catel in general.
Origine incerta.
S-au propus succesiv vreun cuvint dacic (Hasdeu, Cuv. din Batrini, I, 274), un der. de la cot (Șeineanu, Creation metaphorique, II, 15; Ruffini 114), in limba albaneza kut(a) „ciine” (Philippide, II, 809; Pascu, Beiträge, 40), cuvintul limba slava (veche) kotelĭ „pisica”. (DAR; Scriban) sau limba rusa kotejko „pisica” (Candrea), ori vreun idiom anterior indoeurop. (Lahovary 326).
Cel mai probabil este sa avem a face cu o origine expresiva in legatura cu coteli „a iscodi” (in acest caz forma primitiva ar putea fi *cotel, cu sing. analogic) sau mai probabil cotai „a taia coada” (pornind de la forma primitiva *cotaie, ca potaie, alt sing. analogic); aceasta ultima forma se potriveste mai bine cu der. pe care ii propunem in continuare.
Derivat coteica, substantiv feminin (catea); cotaiba, substantiv feminin (cotet de ciini), incrucusare cu coliba, cocioaba, cociorba (dupa DAR, din rut. kotobanja „cos in care se pune closca”); cotarla, substantiv feminin (catel, potaie), cu varianta cotirla, (Trans.) cocearla, sarla (dupa Șeineanu, Chien, 220, de la un romanic *kota „ciine”; pentru Candrea, in legatura cu bulgara kotora „pisica”; dupa Scriban din mag. kutya „ciine”); cotirlau (var.
Banat cotirloniu), substantiv masculin (flacau, fecior); cotirlet, substantiv neutru, sau cotirneata, substantiv feminin (ograda, poiata), cuvinte incrucisate cu cotet si coteneata (dupa Candrea, bulgara kotara, kotarnik); cotingan, substantiv masculin (Trans., flacau, fecior), pus in legatura de DAR cu mag. katangolo „care umbla facind zgomot”, de Densusianu, GS, I, 350, cu catana „soldat”, si de Diculescu 180 si Scriban cu verifica cuvantul: limba germana si suedezul kutte sau kutti „flacau”; cotoarba, substantiv feminin (femeie stricata; ghinion, nenoroc); cotirje, substantiv feminin (porecla data persoanelor sau animalelor batrine si slabe), probabil prin confuzie cu cocirja „a indoi” (dupa S. Pop, Dacor., V, 178, si DAR, din limba sarba: kotrešan „ciufulit”); cotic, substantiv masculin (Trans. de Nord, tinar lenes).