Dex Definitie Explicatie, Ce Inseamna Cuvantul Cotei

1 * Cuvantul cu diacritice: cotéi
Cuvantul fara diacritice: cotei

Definitie: COTEI, cotei, substantiv masculin Câine de talie mică, cu picioarele scurte. – Din limba slava (veche) kotelĩ.

2 * Cuvantul cu diacritice: cotei
Cuvantul fara diacritice: cotei

Definitie: Cotei antonim: dulău

3 * Cuvantul cu diacritice: cotéi
Cuvantul fara diacritice: cotei

Definitie: cotei (câine) substantiv masculin, plural cotei, art. coteii

4 * Cuvantul cu diacritice: cotéi
Cuvantul fara diacritice: cotei

Definitie: cotei (cotitură) substantiv neutru, plural coteie

5 * Cuvantul cu diacritice: cotéi -
Cuvantul fara diacritice: cotei

Definitie: COTEI - m. Câine de talie mică, cu picioarele scurte. ♢ A umbla ca un - a intra în voie la toți. limba slava (veche) koteli

6 * Cuvantul cu diacritice: cotéi -i
Cuvantul fara diacritice: cotei

Definitie: cotei (-i), substantiv masculin – 1. Cățel de salon. – 2. Cățel în general. Origine incertă. S-au propus succesiv vreun cuvînt dacic (Hasdeu, Cuv. din Bătrîni, I, 274), un der. de la cot (Șeineanu, Creation metaphorique, II, 15; Ruffini 114), în limba albaneza kut(a) „cîine” (Philippide, II, 809; Pascu, Beitrage, 40), cuvîntul limba slava (veche) kotelĭ „pisică”. (DAR; Scriban) sau limba rusa kotejko „pisică” (Candrea), ori vreun idiom anterior indoeurop. (Lahovary 326). Cel mai probabil este să avem a face cu o origine expresivă în legătură cu coteli „a iscodi” (în acest caz forma primitivă ar putea fi cotel, cu sing. analogic) sau mai probabil coțăi „a tăia coada” (pornind de la formă primitivă cotaie, ca potaie, alt sing. analogic); această ultimă formă se potrivește mai bine cu der. pe care îi propunem în continuare. Derivat coteică, substantiv feminin (cățea); cotaibă, substantiv feminin (coteț de cîini), încrucușare cu colibă, cocioabă, cociorbă (după DAR, din rut. kotobanja „coș în care se pune cloșca”); cotarlă, substantiv feminin (cățel, potaie), cu varianta cotîrlă, (Trans.) cocearlă, șarlă (după Șeineanu, Chien, 220, de la un romanic kota „cîine”; pentru Candrea, în legătură cu bulgara kotora „pisică”; după Scriban din mag. kutya „cîine”); cotîrlău (var. Banat cotîrloniu), substantiv masculin (flăcău, fecior); cotîrleț, substantiv neutru, sau cotîrneață, substantiv feminin (ogradă, poiată), cuvinte încrucișate cu coteț și coteneață (după Candrea, bulgara kotara, kotarnik); cotîngan, substantiv masculin (Trans., flăcău, fecior), pus în legătură de DAR cu mag. katangolo „care umblă făcînd zgomot”, de Densusianu, GS, I, 350, cu cătană „soldat”, și de Diculescu 180 și Scriban cu verifica cuvantul: limba germana și suedezul kutte sau kutti „flăcău”; cotoarbă, substantiv feminin (femeie stricată; ghinion, nenoroc); cotîrje, substantiv feminin (poreclă dată persoanelor sau animalelor bătrîne și slabe), probabil prin confuzie cu cocîrja „a îndoi” (după S. Pop, Dacor., V, 178, și DAR, din limba sarba: kotrešan „ciufulit”); cotic, substantiv masculin (Trans. de Nord, tînăr leneș).