Cotlon
Definitie, sens si explicatie
1Cotlon, cotloane, substantiv neutru
1. Loc ferit, neumblat; ascunzatoare, ascunzis. ♦ (Regional) Scobitura in malul unui rau, sub nivelul apei.
2. Constructie de zid, suport solid de fier sau injghebare simpla de pietre, in care se face loc si pe care se asaza cazanul la fiert.
3. Firida facuta in zid, sub cuptorul vetrei taranesti. ♢ Expresie A sta (sau a zacea) pe cotlon = a pierde vremea; a lenevi, a trandavi. ♦ (Rar) Adancitura facuta in zid; firida, ocnita. – Din limba maghiara Katlan.
1. Loc ferit, neumblat; ascunzatoare, ascunzis. ♦ (Regional) Scobitura in malul unui rau, sub nivelul apei.
2. Constructie de zid, suport solid de fier sau injghebare simpla de pietre, in care se face loc si pe care se asaza cazanul la fiert.
3. Firida facuta in zid, sub cuptorul vetrei taranesti. ♢ Expresie A sta (sau a zacea) pe cotlon = a pierde vremea; a lenevi, a trandavi. ♦ (Rar) Adancitura facuta in zid; firida, ocnita. – Din limba maghiara Katlan.
2Cotlon substantiv
1. verifica cuvantul: ascunzatoare.
2. verifica cuvantul: colt.
3. verifica cuvantul: nisa.
1. verifica cuvantul: ascunzatoare.
2. verifica cuvantul: colt.
3. verifica cuvantul: nisa.
3Cotlon substantiv neutru (silabe -tlon), plural cotloane
4Cotlon -oane n. 1) Cuptor taranesc de vara. 2) Adancitura, special facuta in peretii caselor taranesti, care serveste ca loc de pastrare a obiectelor de uz casnic; ocnita; cotruta. 3) Loc dosit; ascunzis. 4) Gaura in malul unui rau sub nivelul apei. 5) Scobitura orizontala sapata de oameni intr-un mal de lut. /<ung. katlan
5Cotlon (cotloane), substantiv neutru –
1. Foc primitiv, facut cu pietre ingramadite, care protejeaza flacarile. –
2. Nisa, firida. –
3. Ascunzatoare, vizuina. –
4. Loc stincos, stincarie.
Mag. katlan (Dar), din limba slava (veche) kotĭlŭ „caldare” (Miklosich, Slaw.
Elem., 26; Miklosich, Lexicon, 306; Cihac, Ii, 76), conform cocli, si ceh. kotlina „caldare, crater”.
Este dublet de la coclan (var. cotlan, corlan), substantiv neutru (Oltenia, camin), ca si de la coclauri, substantiv neutru plural, cu sing. analogice coclaur si coclaur si coclaura (loc stincos, creasta, tanc), care pare a proveni de la un sing. *coclau, varianta de la cotlon 4 (dupa Dar, din mag. kö „piatra”; dupa Byck-graur, 28, din limba slava (veche) *kotlavŭ). – Derivat cotloni, verb (a face fumar la un cuptor; a iscodi, a cauta); cotloneala, substantiv feminin (cautare, cercetare).
1. Foc primitiv, facut cu pietre ingramadite, care protejeaza flacarile. –
2. Nisa, firida. –
3. Ascunzatoare, vizuina. –
4. Loc stincos, stincarie.
Mag. katlan (Dar), din limba slava (veche) kotĭlŭ „caldare” (Miklosich, Slaw.
Elem., 26; Miklosich, Lexicon, 306; Cihac, Ii, 76), conform cocli, si ceh. kotlina „caldare, crater”.
Este dublet de la coclan (var. cotlan, corlan), substantiv neutru (Oltenia, camin), ca si de la coclauri, substantiv neutru plural, cu sing. analogice coclaur si coclaur si coclaura (loc stincos, creasta, tanc), care pare a proveni de la un sing. *coclau, varianta de la cotlon 4 (dupa Dar, din mag. kö „piatra”; dupa Byck-graur, 28, din limba slava (veche) *kotlavŭ). – Derivat cotloni, verb (a face fumar la un cuptor; a iscodi, a cauta); cotloneala, substantiv feminin (cautare, cercetare).