Cotoc
Definitie, sens si explicatie
1Cotoc, cotoci, substantiv masculin (Popular) Cotoi. – Conform: c o t o i.
2Cotoc substantiv verifica cuvantul: fofeaza.
3Cotoc substantiv verifica cuvantul: cotoi, motan, pisoi.
4Cotoc (zool., bot.) substantiv masculin, plural cotoci
5Cotoc (instrument) substantiv neutru, plural cotoace
6Cotoc (-ci), substantiv masculin –
1. Pisoi. –
2. La car, talpa. –
3. La razboiul de tesut, traversa de piept. –
4. La roaba, miner. –
5. Inflorescenta unor copaci, cum sint salcia sau plopul.
Sl. kotŭka „pisica” (Miklosich, Slaw.
Elem., 26; Miklosich, Lexicon, 306; Cihac, Ii, 77), sau mai probabil din limba slava (veche) kotŭ „pisica”; cu sufix -oc.
Cu alt sufix s-a format cotoi, substantiv masculin (motan; traversa; miner de ferastrau; Arg., crai), cuvint mai folosit decit cel anterior (dupa Puscariu, Dacor., Iii, 1091; Dar; si Puscariu, Lr., 281, de la *catoi › limba latina cattus, cu influenta limba slava (veche)). – Derivat cotoci (var. cotirci, cotoi), verb (a se aduna la un loc pisicile).
Pare a fi acelasi cuvint ca cotoi, substantiv neutru (pulpa; picior de pasare; os), pe care Dar il considera in legatura cu cot, „articulatie care uneste bratul cu antebratul”, si Scriban cu cotonog, dar care poate reprezenta si aceeasi trecere semantica de la limba latina musculus › mus; de aici cotolan, substantiv neutru (stiulete de porumb); cotoier, substantiv masculin (Oltenia, la nuntile taranesti, persoana insarcinata cu organizarea ospatului).
Cotosman, substantiv masculin (motan, cotoi; picior de pasare) este un der. de la cotoc, sau mai curind de la plural cotoci, cu sufix expresiv -man (Cihac, Ii, 77; Dar; Skok 66), si incrucisat cu contus, conform aici.
1. Pisoi. –
2. La car, talpa. –
3. La razboiul de tesut, traversa de piept. –
4. La roaba, miner. –
5. Inflorescenta unor copaci, cum sint salcia sau plopul.
Sl. kotŭka „pisica” (Miklosich, Slaw.
Elem., 26; Miklosich, Lexicon, 306; Cihac, Ii, 77), sau mai probabil din limba slava (veche) kotŭ „pisica”; cu sufix -oc.
Cu alt sufix s-a format cotoi, substantiv masculin (motan; traversa; miner de ferastrau; Arg., crai), cuvint mai folosit decit cel anterior (dupa Puscariu, Dacor., Iii, 1091; Dar; si Puscariu, Lr., 281, de la *catoi › limba latina cattus, cu influenta limba slava (veche)). – Derivat cotoci (var. cotirci, cotoi), verb (a se aduna la un loc pisicile).
Pare a fi acelasi cuvint ca cotoi, substantiv neutru (pulpa; picior de pasare; os), pe care Dar il considera in legatura cu cot, „articulatie care uneste bratul cu antebratul”, si Scriban cu cotonog, dar care poate reprezenta si aceeasi trecere semantica de la limba latina musculus › mus; de aici cotolan, substantiv neutru (stiulete de porumb); cotoier, substantiv masculin (Oltenia, la nuntile taranesti, persoana insarcinata cu organizarea ospatului).
Cotosman, substantiv masculin (motan, cotoi; picior de pasare) este un der. de la cotoc, sau mai curind de la plural cotoci, cu sufix expresiv -man (Cihac, Ii, 77; Dar; Skok 66), si incrucisat cu contus, conform aici.