Dex Definitie Explicatie, Ce Inseamna Cuvantul Cotor

1 * Cuvantul cu diacritice: cotór
Cuvantul fara diacritice: cotor

Definitie: COTOR, (1, 2) cotoare, substantiv neutru, (3) cotori, substantiv masculin 1. Substantiv neutru: Tulpină, lujer (la legume și la plante erbacee) care susține frunzele, fructul sau florile. ♦ Partea de jos a unei tulpini. Cotorul viței. ♦ Cocean (3). ♦ Rest nefolositor dintr-un obiect uzat. ♦ (Familiar) Mătură foarte uzată. 2. Substantiv neutru: Parte, loc unde se leagă sau unde se cos foile unei cărți, ale unui registru, ale unui caiet etcetera ♦ Parte a unui chitanțier, a unui bonier etcetera rămasă după ce s-au rupt jumătățile detașabile ale foilor; partea fiecărei foi care rămâne în chitanțier, bonier etcetera după predarea chitanței. 3. Substantiv masculin (La ființe; rar) Partea dinspre rădăcină a unei pene, a unei cozi sau a unui fir de păr. – Etimologie necunoscuta

2 * Cuvantul cu diacritice: cotór
Cuvantul fara diacritice: cotor

Definitie: COTOR substantiv verifica cuvantul: cocean, mâner.

3 * Cuvantul cu diacritice: cotór
Cuvantul fara diacritice: cotor

Definitie: COTOR substantiv 1. tulpină. 2. rădăcină, (regional) măcău. (-ul cozii calului.) 3. (regional) bute. (- la penele de pasăre.) 4. coadă. (-ul măturii.) 5. matcă, (rar) sușă. (- al unui chitanțier.) 6. verifica cuvantul: cocean.

4 * Cuvantul cu diacritice: cotór
Cuvantul fara diacritice: cotor

Definitie: cotor substantiv neutru, plural cotoare

5 * Cuvantul cu diacritice: cotór -oáre
Cuvantul fara diacritice: cotor

Definitie: COTOR -oare n. 1) (la plante) Tulpină care susține frunzele, florile și fructele. 2) Partea de jos a tulpinii. -orul viței de vie. 3) (la chitanțiere) Parte rămasă după ruperea foilor detașabile. 4) (la cărți, registre, caiete etcetera) Parte laterală unde se leagă foile. 5) (la fructe, legume) Mijloc tare; cocean. /Origine necunoscuta

6 * Cuvantul cu diacritice: cotór -oáre
Cuvantul fara diacritice: cotor

Definitie: cotor (-oare), substantiv neutru – 1. Bucată, piesă sau parte care unește două obiecte: coadă, peduncul, pețiol, mîner etcetera – 2. Parte unde se leagă sau cos filele unei cărți. – 3. Trunchi, tulpină, lujer. – 4. Ciot (de membru), mont. – 5. Ciot (de creangă). – 6. Mîner. – 7. Cocean, știulete. – 8. Rest, reziduu. – 9. Resturi de paie. – 10. (Argou) Bani. Origine necunoscută, dar probabil expresivă: conform cotrobăi. Celelalte ipoteze nu par probabile: din mag. kötö „legat zdravăn” (Cihac, II, 493); din limba latina captorius (Candrea-Dens., 400); din limba latina coactorium „loc unde se îmbină două obiecte” (DAR); din limba sarba: katarište „lance de drapel”) (Bogrea, Dacor., IV, 802). Sensul 10, după Graur 143, vine din limba tiganeasca: kotor „bucată” (conform Besses 54); este însă mai probabil ca limba tiganeasca: să provină din rom., cu sensul de „bucată în general”, ceea ce nu exclude faptul de a fi intrat din nou în rom. cu sensul particular de „bani”. Derivat cotoros, adjectiv (tare, dur); cotori, verb (a lega vița de vie; a curăța de lăstari via; a jumuli o pasăre; a lovi, a bate); cotorit, substantiv neutru (curățire de lăstari a viței); cotoreală, substantiv feminin (cotorit; bătaie; furt); cotorai, substantiv masculin (persoană care curăță lăstari); cotoraie, substantiv feminin (pensetă de epilat; bunuri gospodărești, obiecte casnice); încotora, verb (refl., a crește o plantă, a se dezvolta; a îmbina, a uni două obiecte; a trăi o pereche fără a se căsători, a trăi în concubinaj); cotoroi, verb (a scruta, a iscodi); cotorosi, verb (a scociorî, a căuta), pe care DAR îl explică prin mag. kotorazni, și care pare mai curînd rezultatul unei confuzii cu cotorosi „a scăpa de ceva”; cotreang, substantiv masculin (tulpină de trestie care nu se dezvoltă normal); cotring, substantiv masculin (ciorchine); cotrobol, substantiv masculin (resturi).