Definitie Cotor - Ce inseamna si explicatie

Varianta definitie 1: Cotor, (1, 2) cotoare, substantiv neutru, (3) cotori, substantiv masculin
1. Substantiv neutru: Tulpina, lujer (la legume si la plante erbacee) care sustine frunzele, fructul sau florile. ♦ Partea de jos a unei tulpini.
Cotorul vitei. ♦ Cocean (3). ♦ Rest nefolositor dintr-un obiect uzat. ♦ (Familiar) Matura foarte uzata.
2. Substantiv neutru: Parte, loc unde se leaga sau unde se cos foile unei carti, ale unui registru, ale unui caiet etcetera ♦ Parte a unui chitantier, a unui bonier etcetera ramasa dupa ce s-au rupt jumatatile detasabile ale foilor; partea fiecarei foi care ramane in chitantier, bonier etcetera dupa predarea chitantei.
3. Substantiv masculin (La fiinte; rar) Partea dinspre radacina a unei pene, a unei cozi sau a unui fir de par. – Etimologie necunoscuta

Varianta definitie 2: Cotor substantiv verifica cuvantul: cocean, maner.

Varianta definitie 3: Cotor substantiv
1. tulpina.
2. radacina, (regional) macau. (-ul cozii calului.)
3. (regional) bute. (- la penele de pasare.)
4. coada. (-ul maturii.)
5. matca, (rar) susa. (- al unui chitantier.)
6. verifica cuvantul: cocean.

Varianta definitie 4: Cotor substantiv neutru, plural cotoare

Varianta definitie 5: Cotor -oare n. 1) (la plante) Tulpina care sustine frunzele, florile si fructele. 2) Partea de jos a tulpinii. -orul vitei de vie. 3) (la chitantiere) Parte ramasa dupa ruperea foilor detasabile. 4) (la carti, registre, caiete etcetera) Parte laterala unde se leaga foile. 5) (la fructe, legume) Mijloc tare; cocean. /Origine necunoscuta

Varianta definitie 6: Cotor (-oare), substantiv neutru –
1. Bucata, piesa sau parte care uneste doua obiecte: coada, peduncul, petiol, miner etcetera –
2. Parte unde se leaga sau cos filele unei carti. –
3. Trunchi, tulpina, lujer. –
4. Ciot (de membru), mont. –
5. Ciot (de creanga). –
6. Miner. –
7. Cocean, stiulete. –
8. Rest, reziduu. –
9. Resturi de paie. –
10. (Argou) Bani.
Origine necunoscuta, dar probabil expresiva: conform cotrobai.
Celelalte ipoteze nu par probabile: din mag. kötö „legat zdravan” (Cihac, II, 493); din limba latina captorius (Candrea-Dens., 400); din limba latina *coactorium „loc unde se imbina doua obiecte” (DAR); din limba sarba: katarište „lance de drapel”) (Bogrea, Dacor., IV, 802).
Sensul 10, dupa Graur 143, vine din limba tiganeasca: kotor „bucata” (conform Besses 54); este insa mai probabil ca limba tiganeasca: sa provina din rom., cu sensul de „bucata in general”, ceea ce nu exclude faptul de a fi intrat din nou in rom. cu sensul particular de „bani”.
Derivat cotoros, adjectiv (tare, dur); cotori, verb (a lega vita de vie; a curata de lastari via; a jumuli o pasare; a lovi, a bate); cotorit, substantiv neutru (curatire de lastari a vitei); cotoreala, substantiv feminin (cotorit; bataie; furt); cotorai, substantiv masculin (persoana care curata lastari); cotoraie, substantiv feminin (penseta de epilat; bunuri gospodaresti, obiecte casnice); incotora, verb (refl., a creste o planta, a se dezvolta; a imbina, a uni doua obiecte; a trai o pereche fara a se casatori, a trai in concubinaj); cotoroi, verb (a scruta, a iscodi); cotorosi, verb (a scociori, a cauta), pe care DAR il explica prin mag. kotorazni, si care pare mai curind rezultatul unei confuzii cu cotorosi „a scapa de ceva”; cotreang, substantiv masculin (tulpina de trestie care nu se dezvolta normal); cotring, substantiv masculin (ciorchine); cotrobol, substantiv masculin (resturi).