Definitie Coș - Ce inseamna si explicatie

Varianta definitie 1: COȘ1, cosuri, substantiv neutru
1. Obiect de diferite forme, facut dintr-o impletitura de nuiele, de papura, de rafie etcetera, cu sau fara toarte, care serveste la transportarea sau la depozitarea unor obiecte; cosarca. ♢ Expresie A arunca (sau a da) la cos = a arunca un lucru nefolositor sau lipsit de valoare. ♦ Continutul unui cos1 (1).
2. Unealta de pescuit de forma ovala, cilindrica etcetera, facuta din impletitura de nuiele sau de mlaja si folosita la prinderea pestilor mici.
3. (La jocul de baschet) Cerc metalic fixat perpendicular pe un panou de lemn si prevazut cu o plasa fara fund prin care trebuie sa fie trecuta mingea pentru a se marca un punct; punct marcat in acest fel.
4. Parte din instalatia unei mori mici, in forma de lada cu gura larga si fara fund, in care se toarna grauntele de macinat. ♦ Palnie in forma de piramida la masina de treierat, in care se baga snopii. ♦ Lada teascului in care se strivesc boabele, semintele etcetera
5. Împletitura de nuiele care se asaza ca o lada pe fundul carului, inlocuind loitrele si codarla cand se transporta lucruri marunte.
6. Acoperamant de piele sau de panza al unei trasuri, care se poate ridica sau strange.
7. (Anat.; in sintagma) Cosul pieptului = cavitate toracica; torace. ♢ Expresie (Regional) A fi rupt (sau fript) in cos = a fi foarte flamand.
A fi tare in cos = a fi sanatos, zdravan.
8. Canal ingust, izolat sau facut in zid si trecut prin acoperisul unei case, prin care iese fumul de la soba, de la vatra etcetera; horn, hogeac. ♦ Conducta verticala folosita la evacuarea gazelor de ardere dintr-o instalatie de incalzire cu focar. – Din limba slava (veche) Košĩ.

Varianta definitie 2: COȘ2, cosuri, substantiv neutru Bubulita purulenta care se formeaza pe fata sau pe corp ca urmare a unei leziuni sau a unei inflamatii a glandelor sebacee. – [Plural si: (m.) cosi] – Limba Latina Cossus.

Varianta definitie 3: COȘ substantiv verifica cuvantul: cosar, cosciug, coviltir, dos, patul, porumbar, sicriu, stup.

Varianta definitie 4: COȘ substantiv (MEDICAL) (popular) zgrabunta. (E plin de -uri pe fata.)

Varianta definitie 5: COȘ substantiv
1. paner, (popular) cosarca, papornita, (Transilvania si Muntenia) corfa, (prin Banat si Transilvania) targa. (A pus merindele in -.)
2. (TEHNICA) lada, (regional) casa, cutie, drob, durbana, tarc. (- la teascul de struguri.)
3. burduf, coviltir, (regional) ceahol, cutuba, (reg., mai ales in Mold.) poclit. (- la trasura.)
4. camin, horn, (popular) cosarca, (regional) bageaca, cubea, cucuvaie, fumar, hornet, marchiota, ursoaie, (prin Transilvania) buduret, buduroi, (Transilvania si Muntenia) corfa, (Moldova) hogeag, (prin Transilvania) stiol, (prin Mold. si Bucovina) suber. (Fumul iese prin -.)
5. cosul pieptului verifica cuvantul: torace.

Varianta definitie 6: Cos (obiect, bubulita) substantiv neutru, plural cosuri

Varianta definitie 7: COȘ2 -uri n.
Buba purulenta care se formeaza uneori pe fata sau pe corp, ca urmare a inflamatiei glandei sebacee. /<lat. cossus

Varianta definitie 8: COȘ1 -uri n. 1) Obiect impletit din papura, nuiele etcetera, cu sau fara torti, de diferite forme si marimi, servind la transportarea sau pastrarea unor obiecte. ♢ A arunca (sau a da) ceva la - a se debarasa de ceva netrebuincios; a arunca ceva ca fiind lipsit de valoare. 2) Continutul unui obiect de acest fel. Un - de mere. 3) Îngraditura din nuiele pentru prins peste; cotet. 4) Parte a unui autocamion, in forma de cutie, in care se pune in-carcatura; bena. -ul camionului. 5) (la casele de locuit, fabrici, vapoare etcetera) Canal vertical de evacuare a fumului sau a gazelor din sobe sau din cuptoare, ridicat la o anumita inaltime. -ul locomotivei. -ul navei. 6) (la trasuri) Acoperamant pliabil care se intinde pentru a feri pasagerii de intemperii. 7) (la mori) Lada in care se toarna grauntele de macinat. 8) (la batoze) Palnie in care se introduc snopii pentru a fi treierati. 9) (la teascuri) Îngraditura din stinghii rare in care se incarca strugurii zdrobiti. 10) (la baschet) Plasa fixata pe un cerc metalic, prin care trebuie trecuta mingea. 11) anat.
Cavitate a corpului in care se afla principalele organe ale sistemului respirator si circulator; torace. -ul pieptului. ♢ A fi tare in - a fi complet sanatos. 12) geol.
Canal care face legatura intre vatra vulcanului si exterior. - vulcanic. /<sl. koši

Varianta definitie 9: Cos, cosuri, substantiv neutru (invechit) tabara tatareasca.

Varianta definitie 10: Cos interjectie – Se aplica in timpul mulsului caprelor, pentru a le linisti.
Origine incerta, probabil expresiva, conform ceas, cius.
Totusi, DAR se gindeste la franceza couche, limba germana kusch, si Graur, BL, VI, 143, propune limba sarba: koza „capra”.

Varianta definitie 11: Cos (-si), substantiv masculin – substantiv masculin –
1. Larva de taun. –
2. Bubulita.
Limba Latina cossus (Philippide, ZRPh., XXXI, 307; REW 2278; DAR); conform limba italiana cosso, franceza cosson „gargarita.” Fonetismul se explica prin faptul ca forma actuala este un sing. analogic pe baza plural cosi.
De uz general, cu exceptia Banatului (ALR, I, 25). – Derivat cosos, adjectiv (plin de cosuri, bubos).

Varianta definitie 12: Cos (-suri), substantiv neutru – (Înv.) Tabara de tatari.
Sl. (pol. kosz, rut., limba rusa koš), de origine tat.
Secolul XVII.

Varianta definitie 13: Cos (-suri), substantiv neutru –
1. Obiect din impletitura de nuiele, care serveste la transportul obiectelor. –
2. Navod de pescuit. –
3. Stup. –
4. (Trans.) Albie, covata. –
5. (Înv.) Sicriu, cosciug. –
6. Cotet. –
7. Hambar. –
8. Loitra, lada la car. –
9. La moara, parte in care se toarna grauntele la macinat. –
10. Horn, hogeac. –
11. Împletitura de nuiele, leasa. –
12. Acoperamint, capota de trasura. –
13. Fata de perna. –
14. Ghizd, colac de fintina. –
15. Lada de teasc. –
16. Forma pentru brinza sau recipient pentru fragi, din coaja de copac, mai ales de brad. –
17. Masina de urzit. –
18. Torace. –
19. Carapace de rac. – Mr., megl. cos.
Sl. košĭ „cos” (Miklosich, Slaw.
Elem., 26; Miklosich, Lexicon, 307; Cihac, II, 75; Conev 64); conform, bulgara, limba sarba:, slov., limba rusa koš, pol. kosz, mag. kas, limba albaneza koš. – Derivat cosulet, substantiv neutru (dim. al lui cos; luminare in spirala care se ducea la biserica, dupa traditie, de Vinerea Mare); cosara, substantiv feminin (cos, obiect), din mag. kosar, limba sarba: košar; cosarca, substantiv feminin (cos, obiect; hambar, ciur), din mag. kosarka; cosar, substantiv masculin (impletitor de nuiele; hornar); coserie, substantiv feminin (meseria de cosar); coserar, substantiv masculin (impletitor de cosuri); cosercar, substantiv masculin (impletitor de cosuri); cosercarie, substantiv feminin (meseria de cosar). – Conform: cosar, cosnita.

Varianta definitie 14: Cos, cosuri substantiv neutru (peior) san mic (de femeie). (Nota: Definitia este preluata din Dictionar de argou al limbii romane, Editura Niculescu, 2007)