Dex Definitie Explicatie, Ce Inseamna Cuvantul Coș

1 * Cuvantul cu diacritice: coș
Cuvantul fara diacritice: cos

Definitie: COȘ¹, coșuri, substantiv neutru 1. Obiect de diferite forme, făcut dintr-o împletitură de nuiele, de papură, de rafie etcetera, cu sau fără toarte, care servește la transportarea sau la depozitarea unor obiecte; coșarcă. ♢ Expresie A arunca (sau a da) la coș = a arunca un lucru nefolositor sau lipsit de valoare. ♦ Conținutul unui coș¹ (1). 2. Unealtă de pescuit de formă ovală, cilindrică etcetera, făcută din împletitură de nuiele sau de mlajă și folosită la prinderea peștilor mici. 3. (La jocul de baschet) Cerc metalic fixat perpendicular pe un panou de lemn și prevăzut cu o plasă fără fund prin care trebuie să fie trecută mingea pentru a se marca un punct; punct marcat în acest fel. 4. Parte din instalația unei mori mici, în formă de ladă cu gura largă și fără fund, în care se toarnă grăunțele de măcinat. ♦ Pâlnie în formă de piramidă la mașina de treierat, în care se bagă snopii. ♦ Lada teascului în care se strivesc boabele, semințele etcetera 5. Împletitură de nuiele care se așază ca o ladă pe fundul carului, înlocuind loitrele și codârla când se transportă lucruri mărunte. 6. Acoperământ de piele sau de pânză al unei trăsuri, care se poate ridica sau strânge. 7. (Anat.; în sintagma) Coșul pieptului = cavitate toracică; torace. ♢ Expresie (Regional) A fi rupt (sau fript) în coș = a fi foarte flămând. A fi tare în coș = a fi sănătos, zdravăn. 8. Canal îngust, izolat sau făcut în zid și trecut prin acoperișul unei case, prin care iese fumul de la sobă, de la vatră etcetera; horn, hogeac. ♦ Conductă verticală folosită la evacuarea gazelor de ardere dintr-o instalație de încălzire cu focar. – Din limba slava (veche) košĩ.

2 * Cuvantul cu diacritice: coș
Cuvantul fara diacritice: cos

Definitie: COȘ², coșuri, substantiv neutru Bubuliță purulentă care se formează pe față sau pe corp ca urmare a unei leziuni sau a unei inflamații a glandelor sebacee. – [Plural și: (m.) coși] – Limba Latina cossus.

3 * Cuvantul cu diacritice: coș
Cuvantul fara diacritice: cos

Definitie: COȘ substantiv verifica cuvantul: coșar, coșciug, coviltir, dos, pătul, porumbar, sicriu, stup.

4 * Cuvantul cu diacritice: coș
Cuvantul fara diacritice: cos

Definitie: COȘ substantiv (MEDICAL) (popular) zgrăbunță. (E plin de -uri pe față.)

5 * Cuvantul cu diacritice: coș
Cuvantul fara diacritice: cos

Definitie: COȘ substantiv 1. paner, (popular) coșarcă, paporniță, (Transilvania și Muntenia) corfă, (prin Banat și Transilvania) targă. (A pus merindele în -.) 2. (TEHNICA) ladă, (regional) casă, cutie, drob, durbană, țarc. (- la teascul de struguri.) 3. burduf, coviltir, (regional) ceahol, cutubă, (reg., mai ales în Mold.) poclit. (- la trăsură.) 4. cămin, horn, (popular) coșarcă, (regional) bageacă, cubea, cucuvaie, fumar, horneț, marchioță, ursoaie, (prin Transilvania) budureț, buduroi, (Transilvania și Muntenia) corfă, (Moldova) hogeag, (prin Transilvania) știol, (prin Mold. și Bucovina) șuber. (Fumul iese prin -.) 5. coșul pieptului verifica cuvantul: torace.

6 * Cuvantul cu diacritice: coș
Cuvantul fara diacritice: cos

Definitie: coș (obiect, bubuliță) substantiv neutru, plural coșuri

7 * Cuvantul cu diacritice: coș -uri
Cuvantul fara diacritice: cos

Definitie: COȘ² -uri n. Bubă purulentă care se formează uneori pe față sau pe corp, ca urmare a inflamației glandei sebacee. limba latina cossus

8 * Cuvantul cu diacritice: coș -uri
Cuvantul fara diacritice: cos

Definitie: COȘ¹ -uri n. 1) Obiect împletit din papură, nuiele etcetera, cu sau fără torți, de diferite forme și mărimi, servind la transportarea sau păstrarea unor obiecte. ♢ A arunca (sau a da) ceva la - a se debarasa de ceva netrebuincios; a arunca ceva ca fiind lipsit de valoare. 2) Conținutul unui obiect de acest fel. Un - de mere. 3) Îngrăditură din nuiele pentru prins pește; coteț. 4) Parte a unui autocamion, în formă de cutie, în care se pune în-cărcătura; benă. -ul camionului. 5) (la casele de locuit, fabrici, vapoare etcetera) Canal vertical de evacuare a fumului sau a gazelor din sobe sau din cuptoare, ridicat la o anumită înălțime. -ul locomotivei. -ul navei. 6) (la trăsuri) Acoperământ pliabil care se întinde pentru a feri pasagerii de intemperii. 7) (la mori) Ladă în care se toarnă grăunțele de măcinat. 8) (la batoze) Pâlnie în care se introduc snopii pentru a fi treierați. 9) (la teascuri) Îngrăditură din stinghii rare în care se încarcă strugurii zdrobiți. 10) (la baschet) Plasă fixată pe un cerc metalic, prin care trebuie trecută mingea. 11) anat. Cavitate a corpului în care se află principalele organe ale sistemului respirator și circulator; torace. -ul pieptului. ♢ A fi tare în - a fi complet sănătos. 12) geol. Canal care face legătura între vatra vulcanului și exterior. - vulcanic. limba slava (veche) koši

9 * Cuvantul cu diacritice: coș
Cuvantul fara diacritice: cos

Definitie: coș, coșuri, substantiv neutru (învechit) tabără tătărească.

10 * Cuvantul cu diacritice: coș
Cuvantul fara diacritice: cos

Definitie: coș interjectie – Se aplică în timpul mulsului caprelor, pentru a le liniști. Origine incertă, probabil expresivă, conform ceas, ciuș. Totuși, DAR se gîndește la franceza couche, limba germana kusch, și Graur, BL, VI, 143, propune limba sarba: koza „capră”.

11 * Cuvantul cu diacritice: coș -și
Cuvantul fara diacritice: cos

Definitie: coș (-și), substantiv masculin – substantiv masculin – 1. Larvă de tăun. – 2. Bubuliță. Limba Latina cossus (Philippide, ZRPh., XXXI, 307; REW 2278; DAR); conform limba italiana cosso, franceza cosson „gărgăriță.” Fonetismul se explică prin faptul că forma actuală este un sing. analogic pe baza plural coși. De uz general, cu excepția Banatului (ALR, I, 25). – Derivat coșos, adjectiv (plin de coșuri, bubos).

12 * Cuvantul cu diacritice: coș -șuri
Cuvantul fara diacritice: cos

Definitie: coș (-șuri), substantiv neutru – (Înv.) Tabără de tătari. Sl. (pol. kosz, rut., limba rusa koš), de origine tăt. Secolul XVII.

13 * Cuvantul cu diacritice: coș -șuri
Cuvantul fara diacritice: cos

Definitie: coș (-șuri), substantiv neutru – 1. Obiect din împletitură de nuiele, care servește la transportul obiectelor. – 2. Năvod de pescuit. – 3. Stup. – 4. (Trans.) Albie, covată. – 5. (Înv.) Sicriu, coșciug. – 6. Coteț. – 7. Hambar. – 8. Loitră, ladă la car. – 9. La moară, parte în care se toarnă grăunțele la măcinat. – 10. Horn, hogeac. – 11. Împletitură de nuiele, leasă. – 12. Acoperămînt, capotă de trăsură. – 13. Față de pernă. – 14. Ghizd, colac de fîntînă. – 15. Ladă de teasc. – 16. Formă pentru brînză sau recipient pentru fragi, din coajă de copac, mai ales de brad. – 17. Mașină de urzit. – 18. Torace. – 19. Carapace de rac. – Mr., megl. coș. Sl. košĭ „coș” (Miklosich, Slaw. Elem., 26; Miklosich, Lexicon, 307; Cihac, II, 75; Conev 64); conform, bulgara, limba sarba:, slov., limba rusa koš, pol. kosz, mag. kas, limba albaneza koš. – Derivat coșuleț, substantiv neutru (dim. al lui coș; lumînare în spirală care se ducea la biserică, după tradiție, de Vinerea Mare); coșară, substantiv feminin (coș, obiect), din mag. kosar, limba sarba: košar; coșarcă, substantiv feminin (coș, obiect; hambar, ciur), din mag. kosarka; coșar, substantiv masculin (împletitor de nuiele; hornar); coșerie, substantiv feminin (meseria de coșar); coșerar, substantiv masculin (împletitor de coșuri); coșercar, substantiv masculin (împletitor de coșuri); coșercărie, substantiv feminin (meseria de coșar). – Conform: coșar, coșniță.

14 * Cuvantul cu diacritice: coș
Cuvantul fara diacritice: cos

Definitie: coș, coșuri substantiv neutru (peior) sân mic (de femeie). (Notă: Definiția este preluată din Dicționar de argou al limbii române, Editura Niculescu, 2007)