Dex Definitie Explicatie, Ce Inseamna Cuvantul Coșcov -ă

1 * Cuvantul cu diacritice: cóșcov -ă
Cuvantul fara diacritice: coscov

Definitie: COȘCOV, -Ă, coșcovi, -e, adjectiv , substantiv feminin 1. Adjectiv (Despre pereți) Coșcovit. 2. S.f. (Regional) Loc gol, mai ales în malurile apelor, pe sub rădăcini, unde se ascund și unde trăiesc peștii și racii. 3. S.f. Nămol vegetal amestecat cu bucăți de rădăcini de stuf și papură, care formează uneori mici insule plutitoare la suprafața apelor; cocioc. – Conform: limba rusa k o č k o v a t y j „cu ridicături, deluros, bolovănos”.

2 * Cuvantul cu diacritice: cóșcov
Cuvantul fara diacritice: coscov

Definitie: COȘCOV adjectiv verifica cuvantul: burdușit, cojit, coșcovit, scorojit.

3 * Cuvantul cu diacritice: cóșcov
Cuvantul fara diacritice: coscov

Definitie: coșcov adjectiv m., plural coșcovi; f. singular coșcovă, plural coșcove

4 * Cuvantul cu diacritice: cóșcov -ă -i -e
Cuvantul fara diacritice: coscov

Definitie: COȘCOV -ă (-i, -e) (despre pereți) Care are tencuială cojită; cu tencuiala cojită. /conform limba rusa koțkovaty

5 * Cuvantul cu diacritice: cóșcov -vă
Cuvantul fara diacritice: coscov

Definitie: coșcov (-vă), adjectiv – 1. Gol, scobit, golit. – 2. Bombat, curbat. – 3. Găurit, ciuruit. – 4. Deformat, denivelat. Limba Turca: koș kof „complet golit” (Iogu, GS, VI, 338), conform coșcogea. După Löwe 92, în legătură cu limba slava (veche) koža „coajă”, prin intermediul unei forme ipotetice koždavŭ; după DAR (și Cihac, II, 75), din aceeași familie cu limba rusa kočkovatyi „deformat”; conform bulgara kaškav „moale, flasc.” – Derivat coșcovă, substantiv feminin (bășică; scobitură; denivelare de teren, groapă, gaură; mîl, nămol); coșcană, substantiv feminin (rădăcini și tulpini de trestie ce rămîn pe teren); coșcă, substantiv feminin (coajă, carapace); coșcoavă, substantiv feminin (ascunzătoare sub apă, în care trăiesc de obicei peștii sau racii); coșcovi, verb reflexiv (a se goli; a se scoroji); coșcoveală, substantiv feminin (acțiunea de a se coșcovi); coșcovitură, substantiv feminin (deformare).