Dex Definitie Explicatie, Ce Inseamna Cuvantul Coțăi -aesc -it

1 * Cuvantul cu diacritice: coțăí -ắesc -ít
Cuvantul fara diacritice: cotai

Definitie: coțăi (-aesc, -it), verb – 1. A mișca din coadă. – 2. (Refl.) Despre cîini, a se împerechea. – Varianta coțoi. Creație expresivă, a cărei intenție primitivă este imitarea unei mișcări ritmice, conform bîțîi, hîțîi, moțăî; caracterul său imitativ este dovedit, în plus, de terminația caracteristică -ăi, conform colcăi, foșgăi, etcetera Ca și în alte cazuri, coincide cu alte creații spontane, cu care nu poate avea legătură directă, conform limba italiana cozzare (› franceza cosser) „a lovi cu coarnele”, sau slov. kùcati „despre animale, a se împerechea”, a cărui origine expresivă este evidentă (pentru limba italiana cozzare se propune tradițional un limba latina cottiare, însă conform Prati). DAR crede că este vorba de două cuvinte diferite, și pune în legătură primul sens. cu rut. kocofist „codobatură”, și pe al doilea cu cățeli, ambele ipoteze la fel de improbabile. După Cihac, II, 77, în legătură cu limba rusa kotitisja „despre pisici, a făta”. Derivat coțăială, substantiv feminin (împerechere, la cîini; Arg., copulație în general); coțac, substantiv masculin (pește dintr-o specie nedefinită; persoană slabă), pentru al cărui prim sens conform fiță; coțoi, substantiv masculin (țînc, puști); coțovei, substantiv masculin (cățel); coțoveică, substantiv feminin (femeie stricată); coțob, adjectiv (palavragiu, flecar; nesupus, recalcitrant); coțobăi, verb (a scociorî, a iscodi), varianta de la cociobăi; coțobăni (var. coțopăni, coțopeni, coțofeni), verb reflexiv (a se ridica, a se înălța; a se mîndri, a se împăuna; a se strădui); coțobîră (var. coțoligă), substantiv feminin (Trans., veveriță), conform rut. kocobirca; încoțopi, verb (despre cocoși, a călca găina), cuvînt care lipsește în dicționare (conform Macedonski: cocoșii se apucau să încoțopească puicile prin bălării); coțofană, substantiv feminin (pasăre, Pica caudata; femeie care vorbește mult; traversă), a cărui der. se explică pornindu-se de la coțofeni „a se împăuna”, datorită îngîmfării atribuite acestei păsări în mentalitatea populară. Acest ultim cuvînt s-ar explica, după Cihac, II, 652 și Scriban, pornind de la limba neogreaca: ϰότζυφας „sturz”; după Tiktin, în legătură cu limba italiana gazza. DAR oscilează între a-l pune în legătură cu coțăi, sau cu rut. kocofist „codobatură”; coțoflic, substantiv neutru (coadă de porc), cuvînt folosit aproape exclusiv în ghicitori); coțulă (var. coțușcă), substantiv feminin (femeie provocatoare); coțuș, substantiv masculin (persoană băgăcioasă). Conform: cotei.