Dex Definitie Explicatie, Ce Inseamna Cuvantul Crainic -ă

1 * Cuvantul cu diacritice: cráinic -ă
Cuvantul fara diacritice: crainic

Definitie: CRAINIC, -Ă, crainici, -ce, substantiv 1. Substantiv masculin (Înv.) Persoană care anunța mulțimii poruncile suveranului sau ale autorităților; vestitor. 2. Substantiv masculin și feminin: Persoană care citește informațiile, comunicările, știrile oficiale etcetera, anunță programul la o stație de radio, de televiziune sau la o manifestație; spicher. 3. Substantiv masculin (Regional) Hăitaș, gonaci (la vânătoare). – Din limba ucraineana krajnik.

2 * Cuvantul cu diacritice: cráinic
Cuvantul fara diacritice: crainic

Definitie: CRAINIC substantiv 1. mesager, sol, trimis, vestitor, (regional) crancău, (învechit) poslaneț, poslanic, pristav, strigător, telal. (Au anunțat vestea printr-un -.) 2. spicher. (- la televiziune.)

3 * Cuvantul cu diacritice: cráinic
Cuvantul fara diacritice: crainic

Definitie: CRAINIC substantiv verifica cuvantul: buhai, coinac, colăcar.

4 * Cuvantul cu diacritice: cráinic
Cuvantul fara diacritice: crainic

Definitie: crainic substantiv masculin, plural crainici

5 * Cuvantul cu diacritice: cráinic -că -ci -ce
Cuvantul fara diacritice: crainic

Definitie: CRAINIC -că (-ci, -ce) m. și feminin: 1) înv. Persoană care aducea la cunoștința mulțimii poruncile suveranului sau ale autorităților; vestitor. 2) Persoană care citește informațiile, comunicările oficiale, anunță programul la un post de radio sau de televiziune; spicher. limba ucraineana krajnik

6 * Cuvantul cu diacritice: cráinic
Cuvantul fara diacritice: crainic

Definitie: crainic, crainice, substantiv neutru (regional) mașină de ridicat pietre și lemne grele; granic, posadă.

7 * Cuvantul cu diacritice: cráinic cráinici
Cuvantul fara diacritice: crainic

Definitie: crainic (crainici), substantiv masculin – 1. Herald, dregător. – 2. Vestitor. – 3. Perceptor de dări. Origine incertă. Dată find prezența rut. krajnik „judecător” și a mag. krajnik „judecător al nobililor” ar putea reprezenta un limba slava (veche) krajnikŭ „regal”, de la krai „rege”, conform crai; poate fi însă și o der. internă a rom. După Skok, Slavia, IV, 328, Candrea și DAR rom. provine din rut.; Scriban se gîndește la limba slava (veche) krai „margine”, conform craină. Derivat crăni(ci), verb (a vesti, a anunța, a face cunoscut); cranga, adverb (Mold., ca un vagabond), probabil în loc de crain(i)ci, în expresia a umbla creanga; crancău, substantiv masculin (Mold., petrecăreț, haimana); crancalîc, substantiv masculin (Mold., petrecere).

8 * Cuvantul cu diacritice: cráinic cráinice
Cuvantul fara diacritice: crainic

Definitie: crainic (crainice), substantiv neutru – Pîrghie cu care se ridică piatra morii de grîu. – Varianta gra(i)nic. Germ. Kranich (DAR). În Banat și Olt.