Definitie Crainic -ă - Ce inseamna si explicatie

Varianta definitie 1: Crainic, -Ă, crainici, -ce, substantiv
1. Substantiv masculin (Înv.) Persoana care anunta multimii poruncile suveranului sau ale autoritatilor; vestitor.
2. Substantiv masculin si feminin: Persoana care citeste informatiile, comunicarile, stirile oficiale etcetera, anunta programul la o statie de radio, de televiziune sau la o manifestatie; spicher.
3. Substantiv masculin (Regional) Haitas, gonaci (la vanatoare). – Din limba ucraineana Krajnik.

Varianta definitie 2: Crainic substantiv
1. mesager, sol, trimis, vestitor, (regional) crancau, (invechit) poslanet, poslanic, pristav, strigator, telal. (Au anuntat vestea printr-un -.)
2. spicher. (- la televiziune.)

Varianta definitie 3: Crainic substantiv verifica cuvantul: buhai, coinac, colacar.

Varianta definitie 4: Crainic substantiv masculin, plural crainici

Varianta definitie 5: Crainic -ca (-ci, -ce) m. si feminin: 1) inv.
Persoana care aducea la cunostinta multimii poruncile suveranului sau ale autoritatilor; vestitor. 2) Persoana care citeste informatiile, comunicarile oficiale, anunta programul la un post de radio sau de televiziune; spicher. /<ucr. krajnik

Varianta definitie 6: Crainic, crainice, substantiv neutru (regional) masina de ridicat pietre si lemne grele; granic, posada.

Varianta definitie 7: Crainic (crainici), substantiv masculin –
1. Herald, dregator. –
2. Vestitor. –
3. Perceptor de dari.
Origine incerta.
Data find prezenta rut. krajnik „judecator” si a mag. krajnik „judecator al nobililor” ar putea reprezenta un limba slava (veche) *krajnikŭ „regal”, de la krai „rege”, conform crai; poate fi insa si o der. interna a rom.
Dupa Skok, Slavia, IV, 328, Candrea si DAR rom. provine din rut.; Scriban se gindeste la limba slava (veche) krai „margine”, conform craina.
Derivat crani(ci), verb (a vesti, a anunta, a face cunoscut); cranga, adverb (Mold., ca un vagabond), probabil in loc de crain(i)ci, in expresia a umbla creanga; crancau, substantiv masculin (Mold., petrecaret, haimana); crancalic, substantiv masculin (Mold., petrecere).

Varianta definitie 8: Crainic (crainice), substantiv neutru – Pirghie cu care se ridica piatra morii de griu. – Varianta gra(i)nic.
Germ.
Kranich (DAR).
În Banat si Olt.