Dex Definitie Explicatie, Ce Inseamna Cuvantul Cresta

1 * Cuvantul cu diacritice: crestá
Cuvantul fara diacritice: cresta

Definitie: CRESTA, crestez, verb I. 1. Tranzitiv A face tăieturi pe o suprafață sau pe marginea unui obiect; a efectua crestături prin așchiere, deformare plastică etcetera; a tăia în ceva făcând colți, dinți. ♢ Expresie A cresta pe răboj = a face o tăietură pe răboj spre a ține o socoteală; figurat a-și nota, a-și memora ceva. 2. Reflexiv A se tăia, a se răni ușor. – Din creastă.

2 * Cuvantul cu diacritice: crestá
Cuvantul fara diacritice: cresta

Definitie: CRESTA verb 1. verifica cuvantul: scrijeli. 2. verifica cuvantul: inciza. 3. verifica cuvantul: zimțui.

3 * Cuvantul cu diacritice: crestá
Cuvantul fara diacritice: cresta

Definitie: cresta verb, indicativ prezent 1 singular crestez, 3 singular și plural crestează

4 * Cuvantul cu diacritice: a crestá -éz
Cuvantul fara diacritice: cresta

Definitie: A CRESTA -ez tranzitiv 1) (obiecte) A însemna printr-o tăietură pe suprafață. ♢ - pe răboj a) a nota, făcând o tăietură pe răboj; b) a ține minte; a memoriza. 2) (obiecte din lemn) A înzestra cu crestături (în scop decorativ). /Din creastă

5 * Cuvantul cu diacritice: crestá crestéz crestát
Cuvantul fara diacritice: cresta

Definitie: cresta (crestez, crestat), verb – 1. A tăia. – 2. A face o incizie. – 3. A face o crestătură. – Varianta încresta. Limba Latina castrāre „a castra”; este dublet de la castra, verb neol. din secolul XIX. Pentru semantism, conform abruz. castra „a tăia tulpina principală a unui copac”, calabr. ncastra „canal de irigație”, ncrastatura „gardină de butoi”. Pentru vocalism, conform rapidus › repede. – Se consideră în general că este vorba de un der. intern de la creastă (Tiktin; Candrea); însă explicația semantică este evident insuficientă. Este sigur, totuși, că în imaginația vorbitorului de rom., cele două cuvinte s-au amestecat conform creastă 8. După Scriban, ar trebui pornit de la limba rusa, rut. krestitĭ „a face semnul crucii”, cuvînt care de asemenea pare a fi încrucișat cu verb rom. (› rom. încresta, verb „a marca făcînd o cruce”). Derivat crestat, adjectiv (tăiat, cioplit, gravat); crestată, sf. (roată zimțată; pîine uscată, de formă triunghiulară sau ca o cruce, care se dă de obicei de pomană), în al cărui al doilea sens este evidentă încrucișarea cu limba slava (veche) krestati „a face o cruce”; crestățel, substantiv neutru (unealtă a olarului cu care modelează marginea vaselor); crestătură, substantiv feminin (deschizătură; crăpătură; tăietură; semn; cioplire); crestez, substantiv neutru (mai pentru amestecat brînza); crestează, substantiv feminin (deschizătură, crăpătură).

6 * Cuvantul cu diacritice: cresta
Cuvantul fara diacritice: cresta

Definitie: cresta, crestez verifica cuvantul:t. (intl.) a răni cu cuțitul. (Notă: Definiția este preluată din Dicționar de argou al limbii române, Editura Niculescu, 2007)