Cresta
Definitie, sens si explicatie
1Cresta, crestez, verb I.
1. Tranzitiv A face taieturi pe o suprafata sau pe marginea unui obiect; a efectua crestaturi prin aschiere, deformare plastica etcetera; a taia in ceva facand colti, dinti. ♢ Expresie A cresta pe raboj = a face o taietura pe raboj spre a tine o socoteala; figurat a-si nota, a-si memora ceva.
2. Reflexiv A se taia, a se rani usor. – Din Creasta.
1. Tranzitiv A face taieturi pe o suprafata sau pe marginea unui obiect; a efectua crestaturi prin aschiere, deformare plastica etcetera; a taia in ceva facand colti, dinti. ♢ Expresie A cresta pe raboj = a face o taietura pe raboj spre a tine o socoteala; figurat a-si nota, a-si memora ceva.
2. Reflexiv A se taia, a se rani usor. – Din Creasta.
2Cresta verb
1. verifica cuvantul: scrijeli.
2. verifica cuvantul: inciza.
3. verifica cuvantul: zimtui.
1. verifica cuvantul: scrijeli.
2. verifica cuvantul: inciza.
3. verifica cuvantul: zimtui.
3Cresta verb, indicativ prezent 1 singular crestez, 3 singular si plural cresteaza
4A cresta -ez tranzitiv 1) (obiecte) A insemna printr-o taietura pe suprafata. ♢ - pe raboj a) a nota, facand o taietura pe raboj; b) a tine minte; a memoriza. 2) (obiecte din lemn) A inzestra cu crestaturi (in scop decorativ). /Din creasta
5Cresta (crestez, crestat), verb –
1. A taia. –
2. A face o incizie. –
3. A face o crestatura. – Varianta incresta.
Limba Latina castrāre „a castra”; este dublet de la castra, verb neol. din secolul Xix.
Pentru semantism, conform abruz. castra „a taia tulpina principala a unui copac”, calabr. ncastra „canal de irigatie”, ncrastatura „gardina de butoi”.
Pentru vocalism, conform rapidus › repede. – Se considera in general ca este vorba de un der. intern de la creasta (Tiktin; Candrea); insa explicatia semantica este evident insuficienta.
Este sigur, totusi, ca in imaginatia vorbitorului de rom., cele doua cuvinte s-au amestecat conform creasta
8. Dupa Scriban, ar trebui pornit de la limba rusa, rut. krestitĭ „a face semnul crucii”, cuvint care de asemenea pare a fi incrucisat cu verb rom. (› rom. incresta, verb „a marca facind o cruce”).
Derivat crestat, adjectiv (taiat, cioplit, gravat); crestata, sf. (roata zimtata; piine uscata, de forma triunghiulara sau ca o cruce, care se da de obicei de pomana), in al carui al doilea sens este evidenta incrucisarea cu limba slava (veche) krestati „a face o cruce”; crestatel, substantiv neutru (unealta a olarului cu care modeleaza marginea vaselor); crestatura, substantiv feminin (deschizatura; crapatura; taietura; semn; cioplire); crestez, substantiv neutru (mai pentru amestecat brinza); cresteaza, substantiv feminin (deschizatura, crapatura).
1. A taia. –
2. A face o incizie. –
3. A face o crestatura. – Varianta incresta.
Limba Latina castrāre „a castra”; este dublet de la castra, verb neol. din secolul Xix.
Pentru semantism, conform abruz. castra „a taia tulpina principala a unui copac”, calabr. ncastra „canal de irigatie”, ncrastatura „gardina de butoi”.
Pentru vocalism, conform rapidus › repede. – Se considera in general ca este vorba de un der. intern de la creasta (Tiktin; Candrea); insa explicatia semantica este evident insuficienta.
Este sigur, totusi, ca in imaginatia vorbitorului de rom., cele doua cuvinte s-au amestecat conform creasta
8. Dupa Scriban, ar trebui pornit de la limba rusa, rut. krestitĭ „a face semnul crucii”, cuvint care de asemenea pare a fi incrucisat cu verb rom. (› rom. incresta, verb „a marca facind o cruce”).
Derivat crestat, adjectiv (taiat, cioplit, gravat); crestata, sf. (roata zimtata; piine uscata, de forma triunghiulara sau ca o cruce, care se da de obicei de pomana), in al carui al doilea sens este evidenta incrucisarea cu limba slava (veche) krestati „a face o cruce”; crestatel, substantiv neutru (unealta a olarului cu care modeleaza marginea vaselor); crestatura, substantiv feminin (deschizatura; crapatura; taietura; semn; cioplire); crestez, substantiv neutru (mai pentru amestecat brinza); cresteaza, substantiv feminin (deschizatura, crapatura).
6Cresta, crestez verifica cuvantul:t. (intl.) a rani cu cutitul. (Nota: Definitia este preluata din Dictionar de argou al limbii romane, Editura Niculescu, 2007)