Dex Definitie Explicatie, Ce Inseamna Cuvantul Creștin -ă

1 * Cuvantul cu diacritice: creștín -ă
Cuvantul fara diacritice: crestin

Definitie: CREȘTIN, -Ă, creștini, -e, adjectiv, substantiv masculin și feminin: I. Adjectiv Care aparține creștinismului, privitor la creștinism. II. Substantiv masculin și feminin: 1. Adept al creștinismului. 2. (Popular) Persoană, om, individ. – Limba Latina christianus.

2 * Cuvantul cu diacritice: creștin
Cuvantul fara diacritice: crestin

Definitie: Creștin antonim: necreștin, păgân

3 * Cuvantul cu diacritice: creștín
Cuvantul fara diacritice: crestin

Definitie: CREȘTIN substantiv verifica cuvantul: chip, față, figură, individ, ins, om, persoană.

4 * Cuvantul cu diacritice: creștín
Cuvantul fara diacritice: crestin

Definitie: creștin adjectiv m., substantiv masculin, plural creștini; f. singular creștină, plural creștine

5 * Cuvantul cu diacritice: creștín -i
Cuvantul fara diacritice: crestin

Definitie: CREȘTIN² -i m. Adept al creștinismului. limba latina christianus

6 * Cuvantul cu diacritice: creștín -ă -i -e
Cuvantul fara diacritice: crestin

Definitie: CREȘTIN¹ -ă (-i, -e) Care ține de creștinism; propriu creștinismului. limba latina christianus

7 * Cuvantul cu diacritice: creștín creștínă
Cuvantul fara diacritice: crestin

Definitie: creștin (creștină), adjectiv – 1. Care aparține creștinismului, privitor la creștinism. – 2. (S.m.) Om cumsecade, om bun. – Mr., megl. creștin. Limba Latina christianus (Pușcariu 415; Candrea-Dens., 409; REW 1888: DAR). Pentru al doilea sens, conform Tagliavini, Arch. Rom., XII, 165; Iordan, BF, VI, 150; și observațiile prea puțin pertinente ale lui E. Speidel, BL, IX, 25, care atribuie această accepție unei influențe rusești. După P. Labriolle, Christianus, în Bull. Du Cange, V (1929-30), p. 69-88, este cuvînt rar în primele secole, care apare numai de trei ori în Noul Testament, și a cărui pronunțare popular a fost chrestianus. Candrea-Dens. explică evoluția anormală (normal ar fi trebuit să se dea creșin) prin data sa tîrzie; dar se datorează mai curînd conservatorismului natural al cuvîntului. Este cuvînt folosit general (ALR, I, 214). Conform: dubletul cuvant invechit hristian, substantiv masculin (‹ χριστιανός). Derivat necreștin, adjectiv (necredincios, păgîn); necreștinesc, adjectiv (păgîn); creștinește, adverb (ca un creștin); creștina (var. încreștina, creștini), verb (a se face creștin, a se boteza); necreștinat, adjectiv (care nu este botezat); creștinism, substantiv neutru (ansamblul religiilor bazate pe învățăturile lui Cristos), formație neol.; creștinăție, substantiv feminin (învechit, creștinătate); creștinătate, substantiv feminin (totalitatea creștinilor, lumea creștină), care se consideră reprezentant al limba latina christianitas (Candrea-Dens., 410; DAR), dar care mai probabil este un der. intern (Conform Graur, BL, II, 18).