Definitie Crin - Ce inseamna si explicatie

Varianta definitie 1: Crin, crini, substantiv masculin
1. Planta erbacee ornamentala din familia liliaceelor, cu flori albe stralucitoare, in forma de palnie si cu miros foarte puternic (Lilium candidum). ♢ Compuse: crin-de-padure = planta din familia liliaceelor, cu florile aplecate in jos, de culoare rosie-violeta cu pete purpurii (Lilium martagon); crin-de-toamna = gen de plante decorative originare din Japonia, cu flori albe, liliachii sau albastre, care atarna in manunchi la varful tulpinii (Hosta); crin-galben = A) planta erbacee decorativa cu flori galbene deschis (Hemerocallis flava); B) planta erbacee cu flori mari de culoare rosie-galbuie, cultivata ca planta ornamentala (Hemerocallis fulva).
2. Compus: crin-de-mare = (la plural) clasa de echinoderme cu aspect de floare, care traiesc fixate in zone abisale; crinoide; (si la singular) animal din aceasta clasa. – Din limba slava (veche) Krinŭ.

Varianta definitie 2: -crin, -crinie element „secretie, excretie”. (< franceza -crine, -crinie, conform din limba greaca krinein, a secreta)

Varianta definitie 3: Crin substantiv verifica cuvantul: iris, stanjen, stanjenel.

Varianta definitie 4: Crin substantiv
1. (BOTANICA; Lilium candidum) (Transilvania) lilie, liliom.
2. (BOTANICA) crin de padure (Lilium martagon) = (regional) aisor, fiere, ai-de-padure, crin pestrit, lilie rosie; crin-galben (Hemerocallis flava) = (regional) stanjen, crinul-fanului, dret-galben.
3. (ZOOL.) crin-de-mare = crinoid. (- denumeste un grup de echinoderme.)

Varianta definitie 5: Crin substantiv masculin, plural crini

Varianta definitie 6: Crin -i m. 1) Planta erbacee perena, cu tulpina erecta, cu flori albe, stralucitoare, in forma de palnie, cu miros puternic. 2): --de-mare animal marin in forma de floare, care traieste fixat in zonele abisale. /<sl. krinu

Varianta definitie 7: Crin (-ni), substantiv masculin –
1. Crin (Lilium candidum). –
2. Nume mai putin comun al mai multor plante, mai mult sau mai putin asemanatoare cu crinul; lamiita (Philadelphus coronarius); larice (Larix sibirica); obligeana (Iris germanica).
Gr. ϰρίνον (Murnu 16; Meyer 206), in parte prin intermediul limba slava (veche) krinŭ (DAR), conform bulgara, limba sarba: krin, limba albaneza krinë (Vasmer, Gr., 84).

Varianta definitie 8: Crin, crini substantiv masculin (er.) vagin. (Nota: Definitia este preluata din Dictionar de argou al limbii romane, Editura Niculescu, 2007)