Crin

Crin, crini, substantiv masculin
1. Plantă erbacee ornamentală din familia liliaceelor, cu flori albe strălucitoare, în formă de pâlnie și cu miros foarte puternic (Lilium candidum).
Compuse: crin-de-pădure = plantă din familia liliaceelor, cu florile aplecate în jos, de culoare roșie-violetă cu pete purpurii (Lilium martagon); crin-de-toamnă = gen de plante decorative originare din Japonia, cu flori albe, liliachii sau albastre, care atârnă în mănunchi la vârful tulpinii (Hosta); crin-galben = A) plantă erbacee decorativă cu flori galbene deschis (Hemerocallis flava); B) plantă erbacee cu flori mari de culoare roșie-gălbuie, cultivată ca plantă ornamentală (Hemerocallis fulva).
2. Compus: crin-de-mare = (la plural) clasă de echinoderme cu aspect de floare, care trăiesc fixate în zone abisale; crinoide; (și la singular) animal din această clasă. – Din slavă Krinŭ.

DEX – dicționarul explicativ

Crin crini masculin 1) Plantă erbacee perenă, cu tulpina erectă, cu flori albe, strălucitoare, în formă de pâlnie, cu miros puternic. 2): Crin-de-mare animal marin în formă de floare, care trăiește fixat în zonele abisale. /<slavă krinu

NODEX – noul dicționar explicativ

Crin (-ni), substantiv masculin –
1. Crin (Lilium candidum). –
2. Nume mai puțin comun al mai multor plante, mai mult sau mai puțin asemănătoare cu crinul; lămîiță (Philadelphus coronarius); larice (Larix sibirica); obligeană (Iris germanica).
Greacă ϰρίνον (Murnu 16; Meyer 206), în parte prin intermediul slavă krinŭ (Dar), conform bulgară, sârbă krin, albaneză krinë (Vasmer, Greacă, 84).

DER – dicționarul etimologic

-crin, -crinie element „secreție, excreție”. (< franceză -crine, -crinie, conform greacă krinein, a secreta)

MDN – marele dicționar de neologisme