Marin -ă
Definitie, sens si explicatie
1Marin, -ă adjectiv referitor la mare; care creste, traieste in mare. ♢ (s. f.) pictura cu peisaj marin. (< franceza marin)
2Marin, -ă, marini, -e, adjectiv Care tine de mare2, care traieste sau creste in mare2, care este produs de actiunea unei mari2; caracteristic marii2, de mare2. ♦ (si substantivat, f.) (Pictura) care infatiseaza un peisaj de mare2. ♦ Privitor la navigatia pe mare2; maritim.
Harti marine. – Din franceza Marin.
Harti marine. – Din franceza Marin.
3Marin adjectiv
1. verifica cuvantul: maritim.
2. (rar) pelagic, (invechit) marinesc. (Adancurile -.)
1. verifica cuvantul: maritim.
2. (rar) pelagic, (invechit) marinesc. (Adancurile -.)
4Marin adjectiv m., plural marini; f. singular marina, plural marine
5Marin -a (-i, -e) 1) Care tine de mare; propriu marii. 2) (despre picturi) Care reprezinta marea; reprezentand un peisaj de mare. /<fr. marin
6Marin, -ă adjectiv De (din) mare; care traieste in mare. ♢ Pictura marina (si substantiv feminin) = pictura a unei privelisti de la mare. [< franceza marin, limba italiana marino, limba latina marinus].
7Marin (marina), adjectiv – De mare.
Franceza marin. – Derivat marina, substantiv feminin, din franceza marine; marinar, substantiv masculin (soldat la marina; Arg., avort, fat avortat), din limba italiana marinaro, conform limba neogreaca: μαρινάρης; marinaresc, adjectiv (de marina, de marinar); marinareste, adverb (ca marinarii); marina, verb (a conserva carne sau peste), din franceza marinade; submarin, substantiv neutru, dupa franceza sous-marin.
Franceza marin. – Derivat marina, substantiv feminin, din franceza marine; marinar, substantiv masculin (soldat la marina; Arg., avort, fat avortat), din limba italiana marinaro, conform limba neogreaca: μαρινάρης; marinaresc, adjectiv (de marina, de marinar); marinareste, adverb (ca marinarii); marina, verb (a conserva carne sau peste), din franceza marinade; submarin, substantiv neutru, dupa franceza sous-marin.