Definitie Critic -ă - Ce inseamna si explicatie

Varianta definitie 1: Critic, -Ă, critici, -ce, adjectiv , substantiv I. Adjectiv
1. Care apreciaza calitatile si defectele (unor oameni, stari, fapte, opere etcetera).
Aparat critic = totalitatea notelor lamuritoare, a comentariilor etcetera, introduse la editarea unui text, cu scopul de a permite controlul felului in care a fost alcatuita editia respectiva.
Editie critica = editie a unui text sau a unei lucrari insotita de un aparat critic.
2. Care se refera la un punct sau la un moment de criza, care premerge o schimbare brusca (in rau); care poate determina o schimbare decisiva (in rau).
Temperatura critica = temperatura maxima la care un gaz mai poate fi lichefiat.
Stare critica = stare a unui fluid aflat la temperatura critica, in care lichidul si vaporii acelui fluid au aceeasi densitate, astfel incat nu se poate spune daca este lichid sau gaz. II. Substantiv masculin Specialist in problemele de arta, care analizeaza, interpreteaza si apreciaza operele artistice. Iii. S.f.
Analiza, apreciere a unor opere artistice, literare, a activitatii unor persoane sau a unor colective. ♦ Critica literara (si artistica) = ramura a stiintei literaturii care analizeaza, interpreteaza, apreciaza si orienteaza fenomenul literar, artistic contemporan in lumina unei conceptii estetice.
Critica de texte = comentarii si discutii asupra formei si continutului unui text. ♢ Expresie (A fi) sub orice critica = (a fi) de o calitate extrem de scazuta. (A fi) mai presus de orice critica = (a fi) la un nivel extrem de ridicat. ♦ Articol, studiu, ansamblu de studii in care se face critica (Iii). – Din franceza Critique, limba latina Criticus.

Varianta definitie 2: Critic antonim: apreciativ, necritic

Varianta definitie 3: Critic, -Ă I. adjectiv
1. referitor la critica. o aparat - = totalitatea notelor lamuritoare facute de un editor la editarea unui text; editie -a = editie a unui text (clasic, vechi) insotit de aparat critic. ♢ bazat pe critica, care foloseste critica.
2. referitor la un moment de criza; care anunta, determina o criza, o schimbare; dificil, periculos. o (fiz.) stare -a = (sau punct -) = stare a unui fluid in care dispare diferenta dintre starea lichida si cea gazoasa.
II. substantiv masculin specialist in probleme de literatura si arta, care analizeaza, interpreteaza si apreciaza operele create.
III. substantiv feminin
1. analiza, apreciere a valorii faptelor, actiunilor si creatiilor oamenilor. o -a literara = studiu aplicat la opera literara, pe care o analizeaza, o comenteaza, valorificand-o in special sub unghi artistic; -a de text = comentariu asupra unui manuscris in scopul stabilirii autorului, datei elaborarii lui, formei originare etcetera
2. apreciere (severa) a insusirilor, a comportamentului cuiva. (< franceza critique, limba latina criticus, limba greaca (veche) kritikos, /III/ kritike)

Varianta definitie 4: Critic adjectiv
1. agitat, framantat, greu, tulbure, zbuciumat. (Vremuri -.)
2. grav, greu, periculos, primejdios. (Moment - al unei crize.)
3. verifica cuvantul: combativ.

Varianta definitie 5: Critic adjectiv m., plural critici; f. singular critica, plural critice

Varianta definitie 6: Critic (persoana) substantiv masculin, plural critici

Varianta definitie 7: Critic2 -ci m.
Specialist care studiaza, interpreteaza si apreciaza operele de arta (literare sau artistice). /<fr. critique, limba latina criticus

Varianta definitie 8: Critic1 -ca (-ci, -ce) 1) Care tine de critica; propriu criticii. 2) Care contine critica. Articol -. 3) Care este specific perioadelor de criza. Stare -ca. /<fr. critique, limba latina criticus

Varianta definitie 9: Critic, -Ă adjectiv
1. De critica, privitor la critica. ♢ Aparat critic = totalitatea notelor lamuritoare, facute de un editor la editarea unui text; editie critica = editie a unui text literar insotit de aparat critic. ♦ Bazat pe critica, care foloseste critica.
2. Referitor la un moment de criza; care anunta, determina o criza, o schimbare; dificil, periculos. ♢ (Fiz.) Stare critica (sau punct critic) = stare a unui fluid in care dispare diferenta intre starea lichida si cea gazoasa. substantiv masculin Specialist in probleme de arta, care analizeaza, interpreteaza si apreciaza opere de arta (pentru a le lamuri publicului si pentru a da artei o anumita orientare). [< limba latina criticus, limba greaca (veche) kritikos – in stare de a judeca, conform franceza critique, limba italiana critico].