Dex Definitie Explicatie, Ce Inseamna Cuvantul Critic -ă

1 * Cuvantul cu diacritice: crític -ă
Cuvantul fara diacritice: critic

Definitie: CRITIC, -Ă, critici, -ce, adjectiv , substantiv I. Adjectiv 1. Care apreciază calitățile și defectele (unor oameni, stări, fapte, opere etcetera). Aparat critic = totalitatea notelor lămuritoare, a comentariilor etcetera, introduse la editarea unui text, cu scopul de a permite controlul felului în care a fost alcătuită ediția respectivă. Ediție critică = ediție a unui text sau a unei lucrări însoțită de un aparat critic. 2. Care se referă la un punct sau la un moment de criză, care premerge o schimbare bruscă (în rău); care poate determina o schimbare decisivă (în rău). Temperatură critică = temperatura maximă la care un gaz mai poate fi lichefiat. Stare critică = stare a unui fluid aflat la temperatura critică, în care lichidul și vaporii acelui fluid au aceeași densitate, astfel încât nu se poate spune dacă este lichid sau gaz. II. Substantiv masculin Specialist în problemele de artă, care analizează, interpretează și apreciază operele artistice. III. S.f. Analiză, apreciere a unor opere artistice, literare, a activității unor persoane sau a unor colective. ♦ Critică literară (și artistică) = ramură a științei literaturii care analizează, interpretează, apreciază și orientează fenomenul literar, artistic contemporan în lumina unei concepții estetice. Critică de texte = comentarii și discuții asupra formei și conținutului unui text. ♢ Expresie (A fi) sub orice critică = (a fi) de o calitate extrem de scăzută. (A fi) mai presus de orice critică = (a fi) la un nivel extrem de ridicat. ♦ Articol, studiu, ansamblu de studii în care se face critică (III). – Din franceza critique, limba latina criticus.

2 * Cuvantul cu diacritice: critic
Cuvantul fara diacritice: critic

Definitie: Critic antonim: apreciativ, necritic

3 * Cuvantul cu diacritice: crític -ă
Cuvantul fara diacritice: critic

Definitie: CRITIC, -Ă I. adjectiv 1. referitor la critică. o aparat - = totalitatea notelor lămuritoare făcute de un editor la editarea unui text; ediție -ă = ediție a unui text (clasic, vechi) însoțit de aparat critic. ♢ bazat pe critică, care folosește critica. 2. referitor la un moment de criză; care anunță, determină o criză, o schimbare; dificil, periculos. o (fiz.) stare -ă = (sau punct -) = stare a unui fluid în care dispare diferența dintre starea lichidă și cea gazoasă. II. substantiv masculin specialist în probleme de literatură și artă, care analizează, interpretează și apreciază operele create. III. substantiv feminin 1. analiză, apreciere a valorii faptelor, acțiunilor și creațiilor oamenilor. o -ă literară = studiu aplicat la opera literară, pe care o analizează, o comentează, valorificând-o în special sub unghi artistic; -ă de text = comentariu asupra unui manuscris în scopul stabilirii autorului, datei elaborării lui, formei originare etcetera 2. apreciere (severă) a însușirilor, a comportamentului cuiva. (< franceza critique, limba latina criticus, limba greaca (veche) kritikos, /III/ kritike)

4 * Cuvantul cu diacritice: crític
Cuvantul fara diacritice: critic

Definitie: CRITIC adjectiv 1. agitat, frământat, greu, tulbure, zbuciumat. (Vremuri -.) 2. grav, greu, periculos, primejdios. (Moment - al unei crize.) 3. verifica cuvantul: combativ.

5 * Cuvantul cu diacritice: crític
Cuvantul fara diacritice: critic

Definitie: critic adjectiv m., plural critici; f. singular critică, plural critice

6 * Cuvantul cu diacritice: crític
Cuvantul fara diacritice: critic

Definitie: critic (persoană) substantiv masculin, plural critici

7 * Cuvantul cu diacritice: crític -ci
Cuvantul fara diacritice: critic

Definitie: CRITIC² -ci m. Specialist care studiază, interpretează și apreciază operele de artă (literare sau artistice). franceza critique, limba latina criticus

8 * Cuvantul cu diacritice: crític -că -ci -ce
Cuvantul fara diacritice: critic

Definitie: CRITIC¹ -că (-ci, -ce) 1) Care ține de critică; propriu criticii. 2) Care conține critică. Articol -. 3) Care este specific perioadelor de criză. Stare -că. franceza critique, limba latina criticus

9 * Cuvantul cu diacritice: crític -ă
Cuvantul fara diacritice: critic

Definitie: CRITIC, -Ă adjectiv 1. De critică, privitor la critică. ♢ Aparat critic = totalitatea notelor lămuritoare, făcute de un editor la editarea unui text; ediție critică = ediție a unui text literar însoțit de aparat critic. ♦ Bazat pe critică, care folosește critica. 2. Referitor la un moment de criză; care anunță, determină o criză, o schimbare; dificil, periculos. ♢ (Fiz.) Stare critică (sau punct critic) = stare a unui fluid în care dispare diferența între starea lichidă și cea gazoasă. substantiv masculin Specialist în probleme de artă, care analizează, interpretează și apreciază opere de artă (pentru a le lămuri publicului și pentru a da artei o anumită orientare). [< limba latina criticus, limba greaca (veche) kritikos – în stare de a judeca, conform franceza critique, limba italiana critico].