Dex Definitie Explicatie, Ce Inseamna Cuvantul Croi

1 * Cuvantul cu diacritice: croi
Cuvantul fara diacritice: croi

Definitie: CROI¹, croiuri, substantiv neutru Croială (1). – Din croială (derivat regresiv).

2 * Cuvantul cu diacritice: croí
Cuvantul fara diacritice: croi

Definitie: CROI², croiesc, verb IV. 1. Tranzitiv A tăia un material după forma și măsura indicată sau după un contur desenat în prealabil, pentru a obține piese ce urmează a fi asamblate în vederea confecționării unui obiect. 2. Tranzitiv A plănui, a pune la cale o lucrare care are nevoie de indicații, de planuri etcetera; a începe un lucru sau o lucrare. ♦ Figurativ A ticlui o minciună. 3. Tranzitiv A desfunda, a deschide un drum, o șosea etcetera, înlăturând obstacolele. 4. Tranzitiv Figurativ (Familiar) A lovi, a bate un animal sau un om (făcându-i dungi sau vânătăi pe piele). 5. Intranzitiv Figurativ (Familiar; în expresie) A o croi la fugă = a fugi în cea mai mare grabă (spre a scăpa de o primejdie). – Din limba slava (veche) krojiti.

3 * Cuvantul cu diacritice: croí
Cuvantul fara diacritice: croi

Definitie: CROI verb verifica cuvantul: atinge, bate, lovi, plesni, trage.

4 * Cuvantul cu diacritice: croí
Cuvantul fara diacritice: croi

Definitie: CROI verb 1. a tăia, (Transilvania), a săbăi. (- o haină.) 2. a-și tăia, (învechit) a sparge. (Fluviul își - drum prin munți.)

5 * Cuvantul cu diacritice: croi
Cuvantul fara diacritice: croi

Definitie: CROI substantiv verifica cuvantul: croială, tăietură.

6 * Cuvantul cu diacritice: croi
Cuvantul fara diacritice: croi

Definitie: croi substantiv neutru, plural croiuri

7 * Cuvantul cu diacritice: croí
Cuvantul fara diacritice: croi

Definitie: croi verb, indicativ prezent 1 singular și 3 plural croiesc, imperfect 3 singular croia; conjunctie: prezent 3 singular și plural croiască

8 * Cuvantul cu diacritice: a croí -iésc
Cuvantul fara diacritice: croi

Definitie: A CROI -iesc tranzitiv 1) (obiecte de îmbrăcăminte, încălțăminte etcetera) A tăia dintr-un material după anumite forme și dimensiuni în vederea confecționării. 2) (drumuri, cărări etcetera) A deschide înlăturând obstacolele. ♢ - planuri a face planuri pentru viitor. - o minciună a ticlui o minciună. 3) fig. (lucrări, acțiuni etcetera) A pregăti luând măsurile necesare în vederea realizării. 4) fig. popular (oameni, animale) A supune unei lovituri puternice. [Silabe cro-i] limba slava (veche) krojiti

9 * Cuvantul cu diacritice: croí -oésc -ít
Cuvantul fara diacritice: croi

Definitie: croi (-oesc, -it), verb – 1. A tăia. – 2. A tranșa. – 3. (Înv.) A face o incizie. – 4. A tăia materialul după un model, a tăia materialul un croitor sau o croitoreasă. – 5. A confecționa, a face. – 6. A da o formă, a modela. – 7. A plănui, a proiecta. – 8. A medita, a reflecta. – 9. A inventa, a făuri. – 10. A face dungi, a brăzda cu lovituri de bici sau palme. – 11. A pedepsi, a lovi, a bate, a da pumni, a pălmui. – 12. A deschide drum. – 13. A fugi, a scăpa. -Mr. cruescu, cruire, megl. cruies, cruiri. Sl. kroiti, krajati „a tăia” (Miklosich, Slaw. Elem., 26; Miklosich, Lexicon, 312; Cihac, II, 84; Conev 60); conform bulgara krojă, limba sarba: krojiti, slov. krajati. – Derivat croială, substantiv feminin (tăietură a unei haine; plan, proiect; dispoziție; tipar, model; minciună, înșelăciune; lovitură, palmă); croi, substantiv neutru (croială), din bulgara, limba sarba: kroj; croitură, substantiv feminin (croială, confecționare; bucată de material pentru un obiect de îmbrăcăminte); croitoare, substantiv feminin (briceag de pantofar); croitor, substantiv masculin (meseriaș care croiește și coase haine; cuvant invechit, tăietor; insectă, Cerambys credo); croitoreasă, substantiv feminin (meseriașă care croiește și coase haine); croitoriță, substantiv feminin (Mold., Bucovina, croitoreasă); croitori, verb (a se ocupa cu croitoria); croitorie, substantiv feminin (meseria croitorului); croitorit, substantiv neutru (croitorie); croitoresc, adjectiv (de croitor); răscroi, verb (a îndrepta prima croială a unei rochii; a decolta, a face decolteul unei rochii); răscroială, substantiv feminin (acțiunea de a răscroi; decolteu).