Definitie Croi - Ce inseamna si explicatie

Varianta definitie 1: Croi1, croiuri, substantiv neutru Croiala (1). – Din Croiala (derivat regresiv).

Varianta definitie 2: Croi2, croiesc, verb IV.
1. Tranzitiv A taia un material dupa forma si masura indicata sau dupa un contur desenat in prealabil, pentru a obtine piese ce urmeaza a fi asamblate in vederea confectionarii unui obiect.
2. Tranzitiv A planui, a pune la cale o lucrare care are nevoie de indicatii, de planuri etcetera; a incepe un lucru sau o lucrare. ♦ Figurativ A ticlui o minciuna.
3. Tranzitiv A desfunda, a deschide un drum, o sosea etcetera, inlaturand obstacolele.
4. Tranzitiv Figurativ (Familiar) A lovi, a bate un animal sau un om (facandu-i dungi sau vanatai pe piele).
5. Intranzitiv Figurativ (Familiar; in expresie) A o croi la fuga = a fugi in cea mai mare graba (spre a scapa de o primejdie). – Din limba slava (veche) Krojiti.

Varianta definitie 3: Croi verb verifica cuvantul: atinge, bate, lovi, plesni, trage.

Varianta definitie 4: Croi verb
1. a taia, (Transilvania), a sabai. (- o haina.)
2. a-si taia, (invechit) a sparge. (Fluviul isi - drum prin munti.)

Varianta definitie 5: Croi substantiv verifica cuvantul: croiala, taietura.

Varianta definitie 6: Croi substantiv neutru, plural croiuri

Varianta definitie 7: Croi verb, indicativ prezent 1 singular si 3 plural croiesc, imperfect 3 singular croia; conjunctie: prezent 3 singular si plural croiasca

Varianta definitie 8: A croi -iesc tranzitiv 1) (obiecte de imbracaminte, incaltaminte etcetera) A taia dintr-un material dupa anumite forme si dimensiuni in vederea confectionarii. 2) (drumuri, carari etcetera) A deschide inlaturand obstacolele. ♢ - planuri a face planuri pentru viitor. - o minciuna a ticlui o minciuna. 3) fig. (lucrari, actiuni etcetera) A pregati luand masurile necesare in vederea realizarii. 4) fig. popular (oameni, animale) A supune unei lovituri puternice. [Silabe Cro-i] /<sl. krojiti

Varianta definitie 9: Croi (-oesc, -it), verb –
1. A taia. –
2. A transa. –
3. (Înv.) A face o incizie. –
4. A taia materialul dupa un model, a taia materialul un croitor sau o croitoreasa. –
5. A confectiona, a face. –
6. A da o forma, a modela. –
7. A planui, a proiecta. –
8. A medita, a reflecta. –
9. A inventa, a fauri. –
10. A face dungi, a brazda cu lovituri de bici sau palme. –
11. A pedepsi, a lovi, a bate, a da pumni, a palmui. –
12. A deschide drum. –
13. A fugi, a scapa. -mr. cruescu, cruire, megl. cruies, cruiri.
Sl. kroiti, krajati „a taia” (Miklosich, Slaw.
Elem., 26; Miklosich, Lexicon, 312; Cihac, II, 84; Conev 60); conform bulgara kroja, limba sarba: krojiti, slov. krajati. – Derivat croiala, substantiv feminin (taietura a unei haine; plan, proiect; dispozitie; tipar, model; minciuna, inselaciune; lovitura, palma); croi, substantiv neutru (croiala), din bulgara, limba sarba: kroj; croitura, substantiv feminin (croiala, confectionare; bucata de material pentru un obiect de imbracaminte); croitoare, substantiv feminin (briceag de pantofar); croitor, substantiv masculin (meserias care croieste si coase haine; cuvant invechit, taietor; insecta, Cerambys credo); croitoreasa, substantiv feminin (meseriasa care croieste si coase haine); croitorita, substantiv feminin (Mold., Bucovina, croitoreasa); croitori, verb (a se ocupa cu croitoria); croitorie, substantiv feminin (meseria croitorului); croitorit, substantiv neutru (croitorie); croitoresc, adjectiv (de croitor); rascroi, verb (a indrepta prima croiala a unei rochii; a decolta, a face decolteul unei rochii); rascroiala, substantiv feminin (actiunea de a rascroi; decolteu).