Cronograf
Definitie, sens si explicatie
1Cronograf1, cronografe, substantiv neutru Scriere cu caracter popular care reprezinta o sinteza a istoriei generale, alcatuita pe baza izvoarelor istorice combinate cu legende biblice si populare.
Cronograful lui Moxa. [Varianta: Hronograf substantiv neutru] – Din limba neogreaca: Hronografos.
Cronograful lui Moxa. [Varianta: Hronograf substantiv neutru] – Din limba neogreaca: Hronografos.
2Cronograf2, cronografe, substantiv neutru Aparat automat de precizie, prevazut cu un mecanism de ceasornic, care inregistreaza inceputul si sfarsitul unei actiuni sau al unui fenomen in desfasurare, folosit in fizica, in aviatie, in sport etcetera – Din franceza Chronographe.
3Cronograf I. substantiv masculin autor de cronici (1).
Ii. substantiv neutru
1. scriere populara reprezentand un fel de sinteza a istoriei generale.
2. instrument inregistrator al timpului. ♢ instrument folosit pentru verificarea functionarii ceasornicelor si a cronometrelor. (< franceza chronographe)
Ii. substantiv neutru
1. scriere populara reprezentand un fel de sinteza a istoriei generale.
2. instrument inregistrator al timpului. ♢ instrument folosit pentru verificarea functionarii ceasornicelor si a cronometrelor. (< franceza chronographe)
4Cronograf substantiv verifica cuvantul: cronicar.
5Cronograf (autor de cronici) substantiv masculin (silabe -graf), plural cronografi
6Cronograf (scriere, aparat) substantiv neutru (silabe -graf), plural cronografe
7Cronograf2 -e n. 1) Aparat inregistrator al timpului folosit in fizica, aviatie, sport etcetera 2) Aparat pentru verificarea functionarii ceasornicelor si a cronometrelor. /<fr. chronographos
8Cronograf1 -e n.
Scriere cu caracter popular in care se expune istoria universala (pe baza de izvoare istorice, legende religioase, laice, etcetera). /<ngr. chronographos
Scriere cu caracter popular in care se expune istoria universala (pe baza de izvoare istorice, legende religioase, laice, etcetera). /<ngr. chronographos
9Cronograf1 substantiv neutru Scriere populara reprezentand un fel de sinteza a istoriei generale. [Plural -fe, -furi. / < franceza chronographe, conform limba greaca (veche) chronographos].
10Cronograf2 substantiv neutru Instrument inregistrator al timpului. ♦ Instrument folosit la verificarea functionarii ceasornicelor si a cronometrelor. [< franceza chronographe, conform limba greaca (veche) chronos – timp, graphein – a scrie].