Dex Definitie Explicatie, Ce Inseamna Cuvantul Cruța

1 * Cuvantul cu diacritice: cruțá
Cuvantul fara diacritice: cruta

Definitie: CRUȚA, cruț, verb I. Tranzitiv 1. A ierta, a scuti (de pedeapsă); a se îndura de ..., a avea milă. ♢ Expresie A cruța viața cuiva = a lăsa pe cineva în viață (după ce-i fusese hotărâtă moartea). 2. A trata (pe cineva) cu înțelegere; a menaja. ♦ A păzi, a feri. 3. A folosi, a consuma un obiect cu prevedere; a economisi. 4. (Înv.) A se codi, a ezita. – Etimologie necunoscuta

2 * Cuvantul cu diacritice: cruțá
Cuvantul fara diacritice: cruta

Definitie: CRUȚA verb 1. verifica cuvantul: absolvi. 2. a menaja, (învechit figurativ) a înconjura. (Îl - cât putea de griji.) 3. verifica cuvantul: menaja. 4. verifica cuvantul: precupeți.

3 * Cuvantul cu diacritice: cruțá
Cuvantul fara diacritice: cruta

Definitie: CRUȚA verb verifica cuvantul: codi, ezita, pregeta, șovăi.

4 * Cuvantul cu diacritice: cruțá
Cuvantul fara diacritice: cruta

Definitie: cruța verb, indicativ prezent 1 singular cruț, 3 singular și plural cruță

5 * Cuvantul cu diacritice: a cruțá cruț
Cuvantul fara diacritice: cruta

Definitie: A CRUȚA cruț tranzitiv 1) (persoane) A scuti de o pedeapsă; a scuti iertând greșelile. ♢ - viața cuiva a lăsa în viață pe cineva după ce a fost osândit la moarte. 2) (persoane) A trata cu înțelepciune; a menaja. 3) (bani, provizii etcetera) A consuma cu economie; a economisi. 4) (obiecte) A folosi cu moderație, pentru a avea pe mai mult timp. 5) (sănătatea, eforturi etcetera) A păstra cu grijă. /Cuv. autoht.

6 * Cuvantul cu diacritice: cruțá -ț -át
Cuvantul fara diacritice: cruta

Definitie: cruța (-ț, -at), verb – 1. A economisi, a cheltui puțin. – 2. A trata cu menajament, a nu obosi, a nu abuza. – 3. A proteja, a ocroti. – 4. A ierta, a scuti. – 5. (Înv.) A se supune, a respecta. – 6. A evita. Origine incertă. Se consideră în general că reprezintă un limba latina curtiāre „a tăia”, fie direct (Pușcariu 420; Pușcariu, Lat. ti, 43; Philippide, II, 639; REW 2419; DAR; Pușcariu, Lr., 264) fie prin intermediul limba albaneza kurtseń (Cihac, II, 716; Densusianu, Rom., XXXIII, 276; Densusianu, Hlr., 352; Philippide, Principii, 140). Această der. este greu de susținut, căci sensurile 3-5, care sînt la fel de vechi ca celelalte, nu se pot explica pe baza ideii de „scurt”. Credem că este vorba de același cuvînt ocroti „a proteja, a sprijini”, din limba slava (veche) okrotiti; mai bine zis că trebuie pornit de la limba slava (veche) krotiti „a atenua, a calma”, chiar dacă fonetismul nu este clar. După Lexiconul de la Buda, din limba latina cruciāre „a încrucișa”; cuvînt autohton, după Miklosich, Slaw. Elem., 10; din limba latina curatiāre, după Crețu, 351.