Definitie Cu - Ce inseamna si explicatie

Varianta definitie 1: CU prep.
1. Introduce un atribut sau un nume predicativ; A) indica asocierea: casa cu livada; B) indica continutul: pahar cu bere; C) indica o posesiune sau posesorul: masinuta cu motor; D) indica o dependenta, o legatura: ruda cu mine; E) indica o insusire: copil cu talent; F) indica instrumentul: calatorie cu avionul. II.
Introduce complemente indirecte: tine cu echipa studenteasca. Iii. Introduce complemente circumstantiale: A) de mod: castiga cu acul; B) formeaza locutiuni modale: cu duiosie, cu blandete, cu ciuda, cu grija, cu drag, cu fuga, cu binisorul; C) instrumental: desenam cu carbune; D) sociativ: merg cu Irina; E) de cauza: nu mai auzea nimic cu atata galagie; F) de timp: nu venea cu saptamanile. (Expr.) Cu anul (sau cu ziua etcetera) = pe timp de un an (sau pe o zi etcetera); G) cu substantivul repetat exprima ideea de succesiune: zi cu zi; H) de relatie: e artist numai cu numele. IV. Formeaza loc. conjunctie: si prep.: cu toate acestea, cu toate ca, alaturi cu, la fel cu. V. Cu valoare de conjunctie:: soarecele cu pisica. – Limba Latina Cum.

Varianta definitie 2: Cu antonim: fara

Varianta definitie 3: CU prep.
1. (modal) prin. (Serbarea incepe cu focuri de artificii.)
2. (temporal) de, dupa. (Zi cu zi.)
3. (instrumental) din. (Pocneste cu biciul.)
4. (instrumental) prin. (Se inteleg cu talmaci.)
5. (arata continutul) de. (Un pahar cu apa.)

Varianta definitie 4: Cu prep.

Varianta definitie 5: CU prep. 1) (introduce un atribut sau un complement indirect) Zi cu soare. 2) (introduce complemente circumstantiale) Plange cu jale. 3) (introduce un element al subiectului multiplu si indica asocierea) Unu si cu unu fac doi. 4) (intra in alcatuirea prepozitiilor compuse si a locutiunilor prepozitionale si conjunctionale) O data cu...
În raport cu...
La fel cu... /<lat. cum

Varianta definitie 6: Cu, prep. –
1. Functie asociativa: s-au pornit cu toata oastea (Gr.
Urechia). –
2. Functie atributiva: om cu dreptate (Creanga). –
3. Functie reciproca: s-a maritat cu un invatator (Rebreanu). –
4. Functie instrumentala: aruncau cu pietre (Balcescu). –
5. Functie cantitativa: un bucatar cu zece galbeni pe luna (Alecsandri). –
6. În acelasi timp, totodata (functie temporara): de cu iarna murit-au si craiul (Neculce). –
7. În timpul (functie durativa): nu venea cu zilele pe-acasa (Ispirescu). –
8. Functie modala: privea la ei cu drag (Eminescu) (cu acest uz, coincide cu formatiile romanice cu – mente). –
9. Din cauza (functie cauzala): am ragusit cu surdul ista (Alecsandri). –
10. Desi, cu toate ca (functie concesiva, in combinatie cu tot): eram trist, cu tot timpul frumos (Negruzzi). –
11. Ca la fel ca (functie comparativa, in combinatie cu mai multe adjectiv ): potrivit cu naravul si apucaturile lui (Creanga). – Mr., megl., istr. cu.
Limba Latina cŭm (Puscariu 421; Candrea-Dens., 417; REW 2385; Moser 418; DAR); conform limba italiana, sp. con, prov. com, co, port. com.
Observatiile din DAR, in legatura cu folosirea art. cu aceasta prep. nu par pertinente sau, cel putin, nu sint complete.