Definitie Cuceri - Ce inseamna si explicatie

Varianta definitie 1: Cuceri, cuceresc, verbIV. I. Tranzitiv
1. A cuprinde, a ocupa, a supune un teritoriu cu puterea armelor. ♦ A dobori ceva prin lupta sustinuta; A castiga.
2. Figurativ A-si atrage simpatia, a castiga dragostea sau bunavointa cuiva. II. Tranzitiv si reflexiv (Înv.) A (se) supune, a (se) inchina; a (se) ruga umilindu-se. – Limba Latina *conquerire(= conquirere).

Varianta definitie 2: A cuceri antonim: a elibera

Varianta definitie 3: Cuceri verb verifica cuvantul: inchina, pleca, preda, supune.

Varianta definitie 4: Cuceri verb
1. a lua, a ocupa, (invechit) a cuprinde, a dobandi, a prinde, a stapani. (Dupa lupte crancene au - cetatea.)
2. verifica cuvantul: subjuga.
3. verifica cuvantul: repurta.
4. verifica cuvantul: castiga.
5. a castiga. (A - simpatia tuturor.)
6. verifica cuvantul: incanta.

Varianta definitie 5: Cuceri verb, indicativ prezent 1 singular si 3 plural cuceresc, imperfect 3 singular cucerea; conjunctie: prezent 3 singular si plural cucereasca

Varianta definitie 6: A cuceri -esc tranzitiv 1) A lua in stapanire cu forta armata; a ocupa. 2) A capta prin insusiri deosebite (pentru a castiga simpatia, dragostea sau bunavointa). 3) A obtine prin lupta sau prin munca sustinuta. /<lat. conquerire

Varianta definitie 7: Cuceri (cuceresc, cucerit), verb –
1. A cuprinde, a supune, a ocupa un teritoriu prin arme. –
2. (Refl.) A se supune, a se preda, a omagia. –
3. (Refl.) A se umili, a implora cu umilinta.
Limba Latina *conquaerĕre, in loc de conquirĕre (Puscariu 425; Candrea-Dens., 318; REW 2155; DAR); conform prov. conquerer, franceza conquerir.
Sensul 1 este neol., din franceza conquerir.
Evolutia care indica sensul 2 pare normala, fara sa fie necesara ipoteza unei influente limba slava (veche), presupusa de Candrea-Dens. – Derivat cucerit, adjectiv (umil; pios); cuceritor, adjectiv (care cucereste); cucerie, substantiv feminin (invechit, simplitate, umilinta; piosenie); cuceritura, substantiv feminin (invechit, respect nemarginit); necucerit, adjectiv (arogant); cucernic, adjectiv (respectuos; cinstit; pios); cucernicie, substantiv feminin (piosenie, evlavie); cucerniceste, adverb (evlavios).