Dex Definitie Explicatie, Ce Inseamna Cuvantul Cuceri

1 * Cuvantul cu diacritice: cucerí
Cuvantul fara diacritice: cuceri

Definitie: CUCERI, cuceresc, verbIV. I. Tranzitiv 1. A cuprinde, a ocupa, a supune un teritoriu cu puterea armelor. ♦ A doborî ceva prin luptă susținută; A câștiga. 2. Figurativ A-și atrage simpatia, a câștiga dragostea sau bunăvoința cuiva. II. Tranzitiv și reflexiv (Înv.) A (se) supune, a (se) închina; a (se) ruga umilindu-se. – Limba Latina conquerire(= conquirere).

2 * Cuvantul cu diacritice: a cuceri
Cuvantul fara diacritice: cuceri

Definitie: A cuceri antonim: a elibera

3 * Cuvantul cu diacritice: cucerí
Cuvantul fara diacritice: cuceri

Definitie: CUCERI verb verifica cuvantul: închina, pleca, preda, supune.

4 * Cuvantul cu diacritice: cucerí
Cuvantul fara diacritice: cuceri

Definitie: CUCERI verb 1. a lua, a ocupa, (învechit) a cuprinde, a dobândi, a prinde, a stăpâni. (După lupte crâncene au - cetatea.) 2. verifica cuvantul: subjuga. 3. verifica cuvantul: repurta. 4. verifica cuvantul: câștiga. 5. a câștiga. (A - simpatia tuturor.) 6. verifica cuvantul: încânta.

5 * Cuvantul cu diacritice: cucerí
Cuvantul fara diacritice: cuceri

Definitie: cuceri verb, indicativ prezent 1 singular și 3 plural cuceresc, imperfect 3 singular cucerea; conjunctie: prezent 3 singular și plural cucerească

6 * Cuvantul cu diacritice: a cucerí -ésc
Cuvantul fara diacritice: cuceri

Definitie: A CUCERI -esc tranzitiv 1) A lua în stăpânire cu forță armată; a ocupa. 2) A capta prin însușiri deosebite (pentru a câștiga simpatia, dragostea sau bunăvoința). 3) A obține prin luptă sau prin muncă susținută. limba latina conquerire

7 * Cuvantul cu diacritice: cucerí cucerésc cucerít
Cuvantul fara diacritice: cuceri

Definitie: cuceri (cuceresc, cucerit), verb – 1. A cuprinde, a supune, a ocupa un teritoriu prin arme. – 2. (Refl.) A se supune, a se preda, a omagia. – 3. (Refl.) A se umili, a implora cu umilință. Limba Latina conquaerĕre, în loc de conquirĕre (Pușcariu 425; Candrea-Dens., 318; REW 2155; DAR); conform prov. conquerer, franceza conquerir. Sensul 1 este neol., din franceza conquerir. Evoluția care indică sensul 2 pare normală, fără să fie necesară ipoteza unei influențe limba slava (veche), presupusă de Candrea-Dens. – Derivat cucerit, adjectiv (umil; pios); cuceritor, adjectiv (care cucerește); cucerie, substantiv feminin (învechit, simplitate, umilință; pioșenie); cuceritură, substantiv feminin (învechit, respect nemărginit); necucerit, adjectiv (arogant); cucernic, adjectiv (respectuos; cinstit; pios); cucernicie, substantiv feminin (pioșenie, evlavie); cucernicește, adverb (evlavios).