Definitie Cucută - Ce inseamna si explicatie

Varianta definitie 1: CucÚtĂ, cucute, substantiv feminin Planta erbacee otravitoare din familia umbeliferelor, cu miros caracteristic, cu frunze mari, flori albe si fructe brune-verzui, intrebuintata ca medicament; dudau, bucinis (Conium maculatum). ♢ Expresie (Familiar) Doar n-am baut cucuta (ca sa...) = doar n-am innebunit (ca sa...). ♢ Compuse: cucuta-de-apa = planta erbacee de apa, cu flori albe dispuse in forma de umbrela (Cicuta virosa); cucuta-de-padure = planta erbacee cu frunze ascutite si flori albe (Galium schultesii). – Limba Latina *cucuta (= cicuta).

Varianta definitie 2: CucÚtĂ substantiv (BOTANICA)
1. (Conium maculatum) (popular) dudau, (regional) bucinis, barba-calugarului.
2. cucuta-de-apa (Cicuta virosa) = cucuta-mica, (regional) bucinis-de-apa, bucinis-de-balta, cucuta-inveninata; cucuta-de-padure (Galium schultesii) = (Bucovina) samcuta; cucuta-mica verifica cuvantul: cucuta-de-apa.

Varianta definitie 3: Cucuta substantiv feminin, plural cucute

Varianta definitie 4: CucÚtĂ -e f.
Planta erbacee din familia umbeliformelor, cu radacina si fructele toxice, folosita in farmaceutica. /<lat. cucuta

Varianta definitie 5: Cucuta (cucute), substantiv feminin –
1. Planta, dudau (Conium maculatum). –
2. Nume care se da uneori, gresit, plantei Heracleum spondylium in Trans., si laurului (Datura stramonium) in Banat. – Mr. cucuta.
Limba Latina *cucuta, varianta vulgara de la cicuta (la Puscariu 427; Densusianu, Rom., XXXIX, 332; Candrea-Dens., 423; REW 1909; Rosetti, I, 59; DAR); aceeasi alterare a vocalismului apare in limba albaneza kukutë (poate provine din rom.), prov. coucudo, dial. din Saintoge, coucu, berri. cocue.
Derivat cucutea (var. cucutel), substantiv feminin (planta, Oenanthe Phellandrium), pe care Pascu, I, 71, il deriva nefondat, din limba latina cucutia „nume al unui fruct necunoscut”. – Din rom. provine limba sarba: kukùta, kùkuta (Candrea, Elemente, 406; Berneker 641), pe care Cihac, III, 86, il considera etimon al rom.