Dex Definitie Explicatie, Ce Inseamna Cuvantul Cucuvea

1 * Cuvantul cu diacritice: cucuveá
Cuvantul fara diacritice: cucuvea

Definitie: CUCUVEA, cucuvele, substantiv feminin Pasăre răpitoare de noapte, cu penele de culoare brună-cenușie și cu ochii galbeni înconjurați de rozete de pene, care trăiește pe lângă casele părăsite, prin scorburi etcetera; cucuveică (Athene noctua). [Varianta: cucuvaie substantiv feminin] – Din limba neogreaca: kuk(k)uvaghia.

2 * Cuvantul cu diacritice: cucuveá
Cuvantul fara diacritice: cucuvea

Definitie: CUCUVEA substantiv verifica cuvantul: minunea.

3 * Cuvantul cu diacritice: cucuveá
Cuvantul fara diacritice: cucuvea

Definitie: CUCUVEA substantiv (ORNIT.; Athene noctua) cucuvaie, (regional) ciovică, cucumea, cucuveică, pustielnică, (Transilvania, Maram. și Banat) pasărea-mortului, pasărea-sărăciei.

4 * Cuvantul cu diacritice: cucuveá
Cuvantul fara diacritice: cucuvea

Definitie: cucuvea substantiv feminin, art. cucuveaua, g.-d. art. cucuvelei; plural cucuvele

5 * Cuvantul cu diacritice: cucuveá -éle
Cuvantul fara diacritice: cucuvea

Definitie: CUCUVEA -ele f. Pasăre răpitoare de noapte, cu pene brune-cenușii, cu ochi mari rotunzi și galbeni, înconjurați de rozete de pene, care-și face cuibul în locuri ferite (prin podurile caselor părăsite, prin scorburi etcetera). [Art. cucuveaua; G.-D. cucuvelei; Sil. -cu-vea] limba neogreaca: kukkuvaghia

6 * Cuvantul cu diacritice: cucuveá
Cuvantul fara diacritice: cucuvea

Definitie: cucuvea, cucuvele, substantiv feminin (regional) ferestruica din acoperișul casei țărănești pe unde intră lumina; ochiul-podului, ursoaie, marghioță, cubea, cucumea.

7 * Cuvantul cu diacritice: cucuveá cucuvéle
Cuvantul fara diacritice: cucuvea

Definitie: cucuvea (cucuvele), substantiv feminin – Pasăre răpitoare de noapte (Athene noctua). – Varianta cucuvaie, cucuveică, cucumea(gă), etcetera Mr. cucuveauă, megl. cucuveaică. Creație expresivă, poate un genuin rom., căci este în legătură cu un mare număr de forme similare străine: limba greaca (veche) ϰιϰϰάβι, ϰίϰυμος, ϰιϰϰαβαϰυ, limba neogreaca: ϰουϰουβάγια, bulgara kukuvija, kukuvejka, kukumjavka, limba sarba: kukùvika, kukùvija, limba albaneza kukuvajë limba italiana coccoveggia, cuccumeggia, calabr. cucugmau, cuccuvella. Din limba greaca (veche) după Roesler 571, conform Triandaphyllidis 144; de la un limba latina cucumella, după Pascu, I, 71; Pascu, Suf., 150; Pascu, Lat., 258; de origine onomatopeică, după Philippide, II, 710 și DAR, conform REW 1890; Battisti, II, 995. Tot de origine expresivă pare a avea cuvîntul cucovă (var. cucovă), substantiv feminin (învechit, lebădă sălbatică, Cycnus olor; mîrțoagă), poate formație onomatopeică (după Cihac, II, 569 și Scriban, din limba turca: kugu „lebădă”).