Dex Definitie Explicatie, Ce Inseamna Cuvantul Cuib

1 * Cuvantul cu diacritice: cuib
Cuvantul fara diacritice: cuib

Definitie: CUIB, cuiburi, substantiv neutru 1. Culcuș făcut de păsări, de unele mamifere etcetera pentru a se adăposti, pentru a depune ouăle, a cloci și a scoate pui. 2. Figurativ Locuință, sălaș; reședință. 3. Figurativ (Peior.; urmat de determinări) Loc (ascuns) unde se ticluiește și de unde se propagă o acțiune potrivnică, dușmănoasă intereselor unei colectivități. ♦ Focar. 4. (În sintagma) Cuibul albinelor = fagurii ocupați cu puiet și cu hrană, în care trăiește și se dezvoltă familia de albine. 5. Groapă mică făcută în pământ, în care se seamănă legume sau cereale. ♦ Mușuroi de pământ făcut, prin prășit, în jurul firelor de porumb, de cartofi etcetera ♦ Spațiu restrâns în care se dezvoltă o îngrămădire de plante de același fel. Cuib de lăcrimioare. 6. Mulțime de fermenți de același fel care provoacă înăcrirea vinului, a borșului, a laptelui etcetera 7. Loc adăpostit care asigură unei arme automate condiții bune de tragere. ♢ Cuibul corbului = post de observație situat în vârful catargului la anumite nave (de pescuit, de război etcetera), în care stă marinarul de veghe. – Limba Latina cubium.

2 * Cuvantul cu diacritice: cuib
Cuvantul fara diacritice: cuib

Definitie: CUIB substantiv verifica cuvantul: adăpost, așezare, casă, cămin, domiciliu, locuință, sălaș.

3 * Cuvantul cu diacritice: cuib
Cuvantul fara diacritice: cuib

Definitie: CUIB substantiv 1. verifica cuvantul: vizuină. 2. verifica cuvantul: cuibar. 3. (AGRIC.) mușuroi. (- făcut la baza tulpinii porumbului, la prășit.) 4. verifica cuvantul: maia.

4 * Cuvantul cu diacritice: cuib
Cuvantul fara diacritice: cuib

Definitie: cuib substantiv neutru, plural cuiburi

5 * Cuvantul cu diacritice: cuib -uri
Cuvantul fara diacritice: cuib

Definitie: CUIB -uri n. 1) Culcuș pe care și-l fac păsările pentru a depune ouă și a scoate pui. 2) figurativ Casa, încăpere în care trăiește cineva; locuință. ♢ A-și face - a-și face casă; a se stabili cu traiul. 3) figurativ depr. Loc unde se uneltește ceva. - de tâlhari. 4) Groapă mică în pământ în care se seamănă legume sau alte plante. - de cartofi. 5) Mușuroi care se face cu sapa la rădăcina unor cereale (porumb, floarea-soarelui, etcetera). 6) Grup de fer-menți care produc acrirea laptelui, oțetului, a borșului. 7) Parte dintr-un minereu în care sunt concentrate minereuri folositoare. 8): - de mitralieră (de armă automată, de foc) loc adăpostit și amenajat pentru tragere. 9): - fosilifer îngrămădire de animale și plante fosile. [Monosilabic] limba latina cubium

6 * Cuvantul cu diacritice: cúib cúiburi
Cuvantul fara diacritice: cuib

Definitie: cuib (cuiburi), substantiv neutru – 1. Culcuș făcut de păsări sau de unele mamifere. – 2. Vizuină. – 3. Cămin, vatră, patrie. – 4. Groapă mică în care se pune sămînța în pămînt. – 5. Grămadă de pămînt cu care se protejeajă tulpina plantelor de cultură. – 6. Crestare, crestătură. – 7. Cantitate de cheag sau de drojdie folosită o dată. – Mr. cul’bu, megl., istr. cul’b. Origine incertă. Probabil din limba greaca (veche) ϰλωβός „cușcă”, prin intermediul unei forme limba latina clubium; conform limba neogreaca: ϰουλβί, de unde limba slava (veche) kulivija, și de aici colivie (mr. cluvie), substantiv feminin, cuvînt din secolul XVII. Rezultatul rom., care trebuie să provină de la culib, indică o dublă metateză. Există și posibilitatea ca limba latina clubium să fi trecut din epoca romanică, la collubium sub influența lui collŭvies „amestec de materiale”. Celelalte ipoteze sînt insuficiente. După părerea mai generalizată, de la un limba latina cubium (conform concubium), plecîndu-se de la cubĕre „a sta culcat pentru a se odihni” (Philippide, Principii, 68 și 140; Cihac, I, 66; Meyer, Alb. St., IV, 121; Pușcariu 432; Candrea-Dens., 429; REW 2355; Pascu, I, 72; DAR). Această ipoteză este aproape imposibilă, căci se referă la o imagine („culcat, trîntit”) care nu se aplică păsărilor, și nu ajunge pentru a explica rezultatele dialectale. Pentru a rezolva dificultatea, Candrea a propus un limba latina culbium (conform Cortes 126), pe care Densusianu, GS, XI, 363, îl considera imposibil. Derivat cuiba (var. încuiba, încuibăra, încuibura), verb (a face cuib; a instala a așeza; a sălășlui, a locui; reflexiv, a prinde rădăcini, a deveni trainic); cuibar, substantiv neutru (cuib; ou lăsat în cuibarul găinii; vizuină, bîrlog; sălaș, locuință, refugiu; groapă mică în care se pune sămînța în pămînt); cuibări, verb (a face cuib; a pune găinile în cuibar; a prăși, a aduna pămînt în jurul tulpinei plantelor; a ocroti, a proteja, a ascunde; a fixa, a stabili). Din rom. provine rut. kubljyty „a face cuib” (Miklosich, Wander., 10).