Cuib
Definitie, sens si explicatie
1Cuib, cuiburi, substantiv neutru
1. Culcus facut de pasari, de unele mamifere etcetera pentru a se adaposti, pentru a depune ouale, a cloci si a scoate pui.
2. Figurativ Locuinta, salas; resedinta.
3. Figurativ (Peior.; urmat de determinari) Loc (ascuns) unde se ticluieste si de unde se propaga o actiune potrivnica, dusmanoasa intereselor unei colectivitati. ♦ Focar.
4. (În sintagma) Cuibul albinelor = fagurii ocupati cu puiet si cu hrana, in care traieste si se dezvolta familia de albine.
5. Groapa mica facuta in pamant, in care se seamana legume sau cereale. ♦ Musuroi de pamant facut, prin prasit, in jurul firelor de porumb, de cartofi etcetera ♦ Spatiu restrans in care se dezvolta o ingramadire de plante de acelasi fel.
Cuib de lacrimioare.
6. Multime de fermenti de acelasi fel care provoaca inacrirea vinului, a borsului, a laptelui etcetera
7. Loc adapostit care asigura unei arme automate conditii bune de tragere. ♢ Cuibul corbului = post de observatie situat in varful catargului la anumite nave (de pescuit, de razboi etcetera), in care sta marinarul de veghe. – Limba Latina *cubium.
1. Culcus facut de pasari, de unele mamifere etcetera pentru a se adaposti, pentru a depune ouale, a cloci si a scoate pui.
2. Figurativ Locuinta, salas; resedinta.
3. Figurativ (Peior.; urmat de determinari) Loc (ascuns) unde se ticluieste si de unde se propaga o actiune potrivnica, dusmanoasa intereselor unei colectivitati. ♦ Focar.
4. (În sintagma) Cuibul albinelor = fagurii ocupati cu puiet si cu hrana, in care traieste si se dezvolta familia de albine.
5. Groapa mica facuta in pamant, in care se seamana legume sau cereale. ♦ Musuroi de pamant facut, prin prasit, in jurul firelor de porumb, de cartofi etcetera ♦ Spatiu restrans in care se dezvolta o ingramadire de plante de acelasi fel.
Cuib de lacrimioare.
6. Multime de fermenti de acelasi fel care provoaca inacrirea vinului, a borsului, a laptelui etcetera
7. Loc adapostit care asigura unei arme automate conditii bune de tragere. ♢ Cuibul corbului = post de observatie situat in varful catargului la anumite nave (de pescuit, de razboi etcetera), in care sta marinarul de veghe. – Limba Latina *cubium.
2Cuib substantiv verifica cuvantul: adapost, asezare, casa, camin, domiciliu, locuinta, salas.
3Cuib substantiv
1. verifica cuvantul: vizuina.
2. verifica cuvantul: cuibar.
3. (Agric.) musuroi. (- facut la baza tulpinii porumbului, la prasit.)
4. verifica cuvantul: maia.
1. verifica cuvantul: vizuina.
2. verifica cuvantul: cuibar.
3. (Agric.) musuroi. (- facut la baza tulpinii porumbului, la prasit.)
4. verifica cuvantul: maia.
4Cuib substantiv neutru, plural cuiburi
5Cuib -uri n. 1) Culcus pe care si-l fac pasarile pentru a depune oua si a scoate pui. 2) figurativ Casa, incapere in care traieste cineva; locuinta. ♢ A-si face - a-si face casa; a se stabili cu traiul. 3) figurativ depr.
Loc unde se unelteste ceva. - de talhari. 4) Groapa mica in pamant in care se seamana legume sau alte plante. - de cartofi. 5) Musuroi care se face cu sapa la radacina unor cereale (porumb, floarea-soarelui, etcetera). 6) Grup de fer-menti care produc acrirea laptelui, otetului, a borsului. 7) Parte dintr-un minereu in care sunt concentrate minereuri folositoare. 8): - de mitraliera (de arma automata, de foc) loc adapostit si amenajat pentru tragere. 9): - fosilifer ingramadire de animale si plante fosile. [Monosilabic] /<lat. cubium
Loc unde se unelteste ceva. - de talhari. 4) Groapa mica in pamant in care se seamana legume sau alte plante. - de cartofi. 5) Musuroi care se face cu sapa la radacina unor cereale (porumb, floarea-soarelui, etcetera). 6) Grup de fer-menti care produc acrirea laptelui, otetului, a borsului. 7) Parte dintr-un minereu in care sunt concentrate minereuri folositoare. 8): - de mitraliera (de arma automata, de foc) loc adapostit si amenajat pentru tragere. 9): - fosilifer ingramadire de animale si plante fosile. [Monosilabic] /<lat. cubium
6Cuib (cuiburi), substantiv neutru –
1. Culcus facut de pasari sau de unele mamifere. –
2. Vizuina. –
3. Camin, vatra, patrie. –
4. Groapa mica in care se pune saminta in pamint. –
5. Gramada de pamint cu care se protejeaja tulpina plantelor de cultura. –
6. Crestare, crestatura. –
7. Cantitate de cheag sau de drojdie folosita o data. – Mr. cul’bu, megl., istr. cul’b.
Origine incerta.
Probabil din limba greaca (veche) ϰλωβός „cusca”, prin intermediul unei forme limba latina *clubium; conform limba neogreaca: ϰουλβί, de unde limba slava (veche) kulivija, si de aici colivie (mr. cluvie), substantiv feminin, cuvint din secolul Xvii.
Rezultatul rom., care trebuie sa provina de la *culib, indica o dubla metateza.
Exista si posibilitatea ca limba latina *clubium sa fi trecut din epoca romanica, la *collubium sub influenta lui collŭvies „amestec de materiale”.
Celelalte ipoteze sint insuficiente.
Dupa parerea mai generalizata, de la un limba latina *cubium (conform concubium), plecindu-se de la cubĕre „a sta culcat pentru a se odihni” (Philippide, Principii, 68 si 140; Cihac, I, 66; Meyer, Alb.
St., Iv, 121; Puscariu 432; Candrea-dens., 429; Rew 2355; Pascu, I, 72; Dar).
Aceasta ipoteza este aproape imposibila, caci se refera la o imagine („culcat, trintit”) care nu se aplica pasarilor, si nu ajunge pentru a explica rezultatele dialectale.
Pentru a rezolva dificultatea, Candrea a propus un limba latina *culbium (conform Cortes 126), pe care Densusianu, Gs, Xi, 363, il considera imposibil.
Derivat cuiba (var. incuiba, incuibara, incuibura), verb (a face cuib; a instala a aseza; a salaslui, a locui; reflexiv, a prinde radacini, a deveni trainic); cuibar, substantiv neutru (cuib; ou lasat in cuibarul gainii; vizuina, birlog; salas, locuinta, refugiu; groapa mica in care se pune saminta in pamint); cuibari, verb (a face cuib; a pune gainile in cuibar; a prasi, a aduna pamint in jurul tulpinei plantelor; a ocroti, a proteja, a ascunde; a fixa, a stabili).
Din rom. provine rut. kubljyty „a face cuib” (Miklosich, Wander., 10).
1. Culcus facut de pasari sau de unele mamifere. –
2. Vizuina. –
3. Camin, vatra, patrie. –
4. Groapa mica in care se pune saminta in pamint. –
5. Gramada de pamint cu care se protejeaja tulpina plantelor de cultura. –
6. Crestare, crestatura. –
7. Cantitate de cheag sau de drojdie folosita o data. – Mr. cul’bu, megl., istr. cul’b.
Origine incerta.
Probabil din limba greaca (veche) ϰλωβός „cusca”, prin intermediul unei forme limba latina *clubium; conform limba neogreaca: ϰουλβί, de unde limba slava (veche) kulivija, si de aici colivie (mr. cluvie), substantiv feminin, cuvint din secolul Xvii.
Rezultatul rom., care trebuie sa provina de la *culib, indica o dubla metateza.
Exista si posibilitatea ca limba latina *clubium sa fi trecut din epoca romanica, la *collubium sub influenta lui collŭvies „amestec de materiale”.
Celelalte ipoteze sint insuficiente.
Dupa parerea mai generalizata, de la un limba latina *cubium (conform concubium), plecindu-se de la cubĕre „a sta culcat pentru a se odihni” (Philippide, Principii, 68 si 140; Cihac, I, 66; Meyer, Alb.
St., Iv, 121; Puscariu 432; Candrea-dens., 429; Rew 2355; Pascu, I, 72; Dar).
Aceasta ipoteza este aproape imposibila, caci se refera la o imagine („culcat, trintit”) care nu se aplica pasarilor, si nu ajunge pentru a explica rezultatele dialectale.
Pentru a rezolva dificultatea, Candrea a propus un limba latina *culbium (conform Cortes 126), pe care Densusianu, Gs, Xi, 363, il considera imposibil.
Derivat cuiba (var. incuiba, incuibara, incuibura), verb (a face cuib; a instala a aseza; a salaslui, a locui; reflexiv, a prinde radacini, a deveni trainic); cuibar, substantiv neutru (cuib; ou lasat in cuibarul gainii; vizuina, birlog; salas, locuinta, refugiu; groapa mica in care se pune saminta in pamint); cuibari, verb (a face cuib; a pune gainile in cuibar; a prasi, a aduna pamint in jurul tulpinei plantelor; a ocroti, a proteja, a ascunde; a fixa, a stabili).
Din rom. provine rut. kubljyty „a face cuib” (Miklosich, Wander., 10).