Dex Definitie Explicatie, Ce Inseamna Cuvantul Culbec

1 * Cuvantul cu diacritice: culbéc
Cuvantul fara diacritice: culbec

Definitie: CULBEC, culbeci, substantiv masculin (Regional) Melc. [Varianta: cubelc substantiv masculin] – Etimologie necunoscuta

2 * Cuvantul cu diacritice: culbéc
Cuvantul fara diacritice: culbec

Definitie: CULBEC substantiv verifica cuvantul: gasteropod, gastropod, melc.

3 * Cuvantul cu diacritice: culbéc
Cuvantul fara diacritice: culbec

Definitie: culbec substantiv masculin, plural culbeci

4 * Cuvantul cu diacritice: culbéc -ci
Cuvantul fara diacritice: culbec

Definitie: CULBEC -ci m. reg. Moluscă cu corpul moale, vâscos, având pe spinare o scoică în spirală, iar pe cap patru tentacule sensibile; melc. /Origine necunoscuta

5 * Cuvantul cu diacritice: culbéc
Cuvantul fara diacritice: culbec

Definitie: culbec, culbeci, substantiv masculin (regional) 1. melc, bourel. 2. conci, coc. 3. belciug, cercel, inel, ochi.

6 * Cuvantul cu diacritice: culbéc culbéci
Cuvantul fara diacritice: culbec

Definitie: culbec (culbeci), substantiv masculin – Melc. – Varianta culbeci, colbec(i), (cu)culbec, cucumelc, cotobelc, codobelc, cocobelc, cocobeică, cuculbeu, culcubeu, etcetera Origine incertă, dar probabil expresivă. DAR tratează separat codobelc, pe care îl consideră der. de la coadă și berc, cu sensul de „fără coadă”, care se potrivește efectiv melcului; însă această der. nu pare naturală. Este mai probabil vorba de o repetiție expresivă, cu alternanța consoanelor, fenomen foarte cunoscut în toate limbile, conform tura-vura, tanda-manda, cioc-boc, cîr-mîr, etcetera Dacă se admite această ipoteză, plecîndu-se, cum pare că trebuie să se facă, de la limbajul copiilor, în care se folosesc exclusiv multe din varianta, am avea, plecînd de la melc, o formulă de tipul melcu belcu (înțeleasă ca mel cubelcu), care, cu reduplicarea sa firească melcu cubelcu, este deajuns pentru a explica toate formele cuvîntului. Pînă acum sînt puține studii asupra acestuia. Pentru Philippide, II, 710, este pur și simplu obscură; Byck-Graur, BL, I, 23, cred că forma primitivă este cubelci, su sing. analog; iar Scriban o explică prin ciulbec, metateză de la belciug.