Adjudeca
Definitie, sens si explicatie
1Adjudeca, adjudec, verb I. Tranzitiv A atribui (prin hotarare judecatoreasca) un bun scos la licitatie persoanei care ofera pretul cel mai mare. – Din limba latina Adjudicare.
2Adjudeca verb (Jur.) (invechit) a harecilui. (- cuiva un bun, la o licitatie.)
3Adjudeca verb, indicativ prezent 1 singular adjudec, 3 singular si plural adjudeca
4A adjudeca adjudec tranzitiv (bunuri) A atribui persoanei care in cadrul unei licitatii ofera o suma mai mare. /<lat. adjudicare
5Adjudeca verb I tr.
A da, a atribui (un bun, o lucrare etcetera) aceluia care ofera mai mult in cadrul unei licitatii sau al unei concurente. ♦ Refl. (rar) A-si atribui, a apuca, a-si lua ceva. [< limba latina adiudicare, conform franceza adjuger, dupa Judeca].
A da, a atribui (un bun, o lucrare etcetera) aceluia care ofera mai mult in cadrul unei licitatii sau al unei concurente. ♦ Refl. (rar) A-si atribui, a apuca, a-si lua ceva. [< limba latina adiudicare, conform franceza adjuger, dupa Judeca].
6Adjudeca verb I. tr. (jur.) a atribui (un bun) aceluia care ofera mai mult in cadrul unei licitatii publice.
Ii. reflexiv a-si atribui, a-si lua ceva. (< limba latina adiudicare dupa franceza adjuger)
Ii. reflexiv a-si atribui, a-si lua ceva. (< limba latina adiudicare dupa franceza adjuger)
7Adjudeca (-c, -at), verb – A atribui un bun scos la licitatie persoanei care ofera pretul cel mai mare.
Pe baza lui a judeca, intocmai ca franceza adjuger sau limba latina adjudicare. – Derivat adjudecar, substantiv masculin (persoana careia i se adjudeca un bun); adjudecatie, substantiv feminin (adjudecare).
Pe baza lui a judeca, intocmai ca franceza adjuger sau limba latina adjudicare. – Derivat adjudecar, substantiv masculin (persoana careia i se adjudeca un bun); adjudecatie, substantiv feminin (adjudecare).