Dex Definitie Explicatie, Ce Inseamna Cuvantul Culca

1 * Cuvantul cu diacritice: culcá
Cuvantul fara diacritice: culca

Definitie: CULCA, culc, verb I. 1. Reflexiv și tranz. A (se) întinde, a (se) așeza în poziție orizontală (spre a dormi, a se odihni sau a face să adoarmă sau să se odihnească). ♢ Expresie (Refl.) A se culca pe-o ureche (sau pe urechea aceea) = a nu se sinchisi de nimic, a fi nepăsător. Culcă-te sau poți să te culci pe o (sau pe acea) ureche = ia-ți nădejdea; e în zadar să mai păstrezi vreo speranță. ♦ Reflexiv recipr. (Familiar) A avea raporturi sexuale cu cineva. ♦ Tranzitiv A adăposti peste noapte; a găzdui. ♦ A pune pe cineva să se întindă sau a se întinde la pământ cu fața în jos (în cadrul unor exerciții militare). 2. Tranzitiv A pune, a așeza un obiect, o parte a corpului etcetera pe ceva sau pe cineva. 3. Tranzitiv (În expresie) A culca la pământ = a doborî; a ucide. ♦ Reflexiv (Despre plante) A se pleca, a se îndoi spre pământ. – Limba Latina collocare.

2 * Cuvantul cu diacritice: a se culca
Cuvantul fara diacritice: culca

Definitie: A (se) culca antonim: a (se) deștepta, a (se) scula

3 * Cuvantul cu diacritice: culcá
Cuvantul fara diacritice: culca

Definitie: CULCA verb verifica cuvantul: apune, asfinți, coborî, dispărea, pieri, pleca.

4 * Cuvantul cu diacritice: culcá
Cuvantul fara diacritice: culca

Definitie: CULCA verb 1. a se întinde, a se lungi, a se trânti, (învechit) a se tinde. (S-a - puțin după-amiază.) 2. a (se) așeza, a (se) așterne, a (se) întinde, a (se) lungi, a (se) pune. (Se - la pământ.) 3. verifica cuvantul: doborî. 4. a doborî, a tăvăli, (popular) a pologi. (- iarba în picioare.) 5. verifica cuvantul: apleca.

5 * Cuvantul cu diacritice: culcá
Cuvantul fara diacritice: culca

Definitie: culca verb, indicativ prezent 1 singular culc, 3 singular și plural culcă

6 * Cuvantul cu diacritice: a se culcá mă culc
Cuvantul fara diacritice: culca

Definitie: A SE CULCA mă culc intranzitiv 1) A se întinde pentru a se odihni sau a dormi. 2) pop. A avea relații sexuale (cu cineva). 3) (despre semănături, iarbă etcetera) A se apleca la pământ luând o poziție (aproape) orizontală (din cauza vântului sau a ploii); a se poligni; a se pologi; a se pătuli. limba latina collocare

7 * Cuvantul cu diacritice: a culcá culc
Cuvantul fara diacritice: culca

Definitie: A CULCA culc tranzitiv 1) A face să se culce. 2) (obiecte, corpuri) A așeza întinzându-l sau răsturnându-l. ♢ - la pământ a) a doborî; b) a omorî. 3) A adăposti peste noapte; a primi cu dormitul. limba latina collocare

8 * Cuvantul cu diacritice: culcá cúlc culcát
Cuvantul fara diacritice: culca

Definitie: culca (culc, culcat), verb – 1. A întinde, a lungi, a așeza. – 2. (Refl.) A se întinde, a se culca în pat. – 3. A găzdui. – 4. A trînti, a doborî la pămînt. – 5. A doborî, a omorî. – 6. (Refl.) A se trînti, a se tolăni. – 7. (Refl.) A se culca, a avea relații sexuale cu cineva. – Mr. culcu, megl. culc, istr. cucu. Limba Latina collǒcāre (Diez, I, 123; Pușcariu 435; Candrea-Dens., 1005; REW 2052; DAR), sau, după Lausberg 26, de la cōlǒcāre, formă atestată, în care ō a trecut la ŭ după sincopă; conform limba italiana coricare, colcare (lucan. culca, abruz. culeca, calabr. curcare), prov., cat., sp. colgar, franceza coucher (› sp. colcha). Sensul 7, care apare în secolul XVII (Stoica Ludescu), este comun tuturor limbilor romanice. – Derivat culcat, substantiv neutru (acțiunea de a se culca; ora de culcare); culcată, substantiv feminin (palmă, unitate de măsură); culcuș, substantiv neutru (pat; loc de odihnă sau de dormit; șură de paie; bîrlog, vizuină; strat, filon, zăcămînt), mr. culcuș.