Definitie Culca - Ce inseamna si explicatie

Varianta definitie 1: Culca, culc, verb I.
1. Reflexiv si tranz.
A (se) intinde, a (se) aseza in pozitie orizontala (spre a dormi, a se odihni sau a face sa adoarma sau sa se odihneasca). ♢ Expresie (Refl.) A se culca pe-o ureche (sau pe urechea aceea) = a nu se sinchisi de nimic, a fi nepasator.
Culca-te sau poti sa te culci pe o (sau pe acea) ureche = ia-ti nadejdea; e in zadar sa mai pastrezi vreo speranta. ♦ Reflexiv recipr. (Familiar) A avea raporturi sexuale cu cineva. ♦ Tranzitiv A adaposti peste noapte; a gazdui. ♦ A pune pe cineva sa se intinda sau a se intinde la pamant cu fata in jos (in cadrul unor exercitii militare).
2. Tranzitiv A pune, a aseza un obiect, o parte a corpului etcetera pe ceva sau pe cineva.
3. Tranzitiv (În expresie) A culca la pamant = a dobori; a ucide. ♦ Reflexiv (Despre plante) A se pleca, a se indoi spre pamant. – Limba Latina Collocare.

Varianta definitie 2: A (se) culca antonim: a (se) destepta, a (se) scula

Varianta definitie 3: Culca verb verifica cuvantul: apune, asfinti, cobori, disparea, pieri, pleca.

Varianta definitie 4: Culca verb
1. a se intinde, a se lungi, a se tranti, (invechit) a se tinde. (S-a - putin dupa-amiaza.)
2. a (se) aseza, a (se) asterne, a (se) intinde, a (se) lungi, a (se) pune. (Se - la pamant.)
3. verifica cuvantul: dobori.
4. a dobori, a tavali, (popular) a pologi. (- iarba in picioare.)
5. verifica cuvantul: apleca.

Varianta definitie 5: Culca verb, indicativ prezent 1 singular culc, 3 singular si plural culca

Varianta definitie 6: A se culca ma culc intranzitiv 1) A se intinde pentru a se odihni sau a dormi. 2) pop.
A avea relatii sexuale (cu cineva). 3) (despre semanaturi, iarba etcetera) A se apleca la pamant luand o pozitie (aproape) orizontala (din cauza vantului sau a ploii); a se poligni; a se pologi; a se patuli. /<lat. collocare

Varianta definitie 7: A culca culc tranzitiv 1) A face sa se culce. 2) (obiecte, corpuri) A aseza intinzandu-l sau rasturnandu-l. ♢ - la pamant a) a dobori; b) a omori. 3) A adaposti peste noapte; a primi cu dormitul. /<lat. collocare

Varianta definitie 8: Culca (culc, culcat), verb –
1. A intinde, a lungi, a aseza. –
2. (Refl.) A se intinde, a se culca in pat. –
3. A gazdui. –
4. A trinti, a dobori la pamint. –
5. A dobori, a omori. –
6. (Refl.) A se trinti, a se tolani. –
7. (Refl.) A se culca, a avea relatii sexuale cu cineva. – Mr. culcu, megl. culc, istr. cucu.
Limba Latina collǒcāre (Diez, I, 123; Puscariu 435; Candrea-Dens., 1005; REW 2052; DAR), sau, dupa Lausberg 26, de la cōlǒcāre, forma atestata, in care ō a trecut la ŭ dupa sincopa; conform limba italiana coricare, colcare (lucan. culca, abruz. culeca, calabr. curcare), prov., cat., sp. colgar, franceza coucher (› sp. colcha).
Sensul 7, care apare in secolul XVII (Stoica Ludescu), este comun tuturor limbilor romanice. – Derivat culcat, substantiv neutru (actiunea de a se culca; ora de culcare); culcata, substantiv feminin (palma, unitate de masura); culcus, substantiv neutru (pat; loc de odihna sau de dormit; sura de paie; birlog, vizuina; strat, filon, zacamint), mr. culcus.