Culca
Definitie, sens si explicatie
1Culca, culc, verb I.
1. Reflexiv si tranz.
A (se) intinde, a (se) aseza in pozitie orizontala (spre a dormi, a se odihni sau a face sa adoarma sau sa se odihneasca). ♢ Expresie (Refl.) A se culca pe-o ureche (sau pe urechea aceea) = a nu se sinchisi de nimic, a fi nepasator.
Culca-te sau poti sa te culci pe o (sau pe acea) ureche = ia-ti nadejdea; e in zadar sa mai pastrezi vreo speranta. ♦ Reflexiv recipr. (Familiar) A avea raporturi sexuale cu cineva. ♦ Tranzitiv A adaposti peste noapte; a gazdui. ♦ A pune pe cineva sa se intinda sau a se intinde la pamant cu fata in jos (in cadrul unor exercitii militare).
2. Tranzitiv A pune, a aseza un obiect, o parte a corpului etcetera pe ceva sau pe cineva.
3. Tranzitiv (În expresie) A culca la pamant = a dobori; a ucide. ♦ Reflexiv (Despre plante) A se pleca, a se indoi spre pamant. – Limba Latina Collocare.
1. Reflexiv si tranz.
A (se) intinde, a (se) aseza in pozitie orizontala (spre a dormi, a se odihni sau a face sa adoarma sau sa se odihneasca). ♢ Expresie (Refl.) A se culca pe-o ureche (sau pe urechea aceea) = a nu se sinchisi de nimic, a fi nepasator.
Culca-te sau poti sa te culci pe o (sau pe acea) ureche = ia-ti nadejdea; e in zadar sa mai pastrezi vreo speranta. ♦ Reflexiv recipr. (Familiar) A avea raporturi sexuale cu cineva. ♦ Tranzitiv A adaposti peste noapte; a gazdui. ♦ A pune pe cineva sa se intinda sau a se intinde la pamant cu fata in jos (in cadrul unor exercitii militare).
2. Tranzitiv A pune, a aseza un obiect, o parte a corpului etcetera pe ceva sau pe cineva.
3. Tranzitiv (În expresie) A culca la pamant = a dobori; a ucide. ♦ Reflexiv (Despre plante) A se pleca, a se indoi spre pamant. – Limba Latina Collocare.
2A (se) culca antonim: a (se) destepta, a (se) scula
3Culca verb verifica cuvantul: apune, asfinti, cobori, disparea, pieri, pleca.
4Culca verb
1. a se intinde, a se lungi, a se tranti, (invechit) a se tinde. (S-a - putin dupa-amiaza.)
2. a (se) aseza, a (se) asterne, a (se) intinde, a (se) lungi, a (se) pune. (Se - la pamant.)
3. verifica cuvantul: dobori.
4. a dobori, a tavali, (popular) a pologi. (- iarba in picioare.)
5. verifica cuvantul: apleca.
1. a se intinde, a se lungi, a se tranti, (invechit) a se tinde. (S-a - putin dupa-amiaza.)
2. a (se) aseza, a (se) asterne, a (se) intinde, a (se) lungi, a (se) pune. (Se - la pamant.)
3. verifica cuvantul: dobori.
4. a dobori, a tavali, (popular) a pologi. (- iarba in picioare.)
5. verifica cuvantul: apleca.
5Culca verb, indicativ prezent 1 singular culc, 3 singular si plural culca
6A se culca ma culc intranzitiv 1) A se intinde pentru a se odihni sau a dormi. 2) pop.
A avea relatii sexuale (cu cineva). 3) (despre semanaturi, iarba etcetera) A se apleca la pamant luand o pozitie (aproape) orizontala (din cauza vantului sau a ploii); a se poligni; a se pologi; a se patuli. /<lat. collocare
A avea relatii sexuale (cu cineva). 3) (despre semanaturi, iarba etcetera) A se apleca la pamant luand o pozitie (aproape) orizontala (din cauza vantului sau a ploii); a se poligni; a se pologi; a se patuli. /<lat. collocare
7A culca culc tranzitiv 1) A face sa se culce. 2) (obiecte, corpuri) A aseza intinzandu-l sau rasturnandu-l. ♢ - la pamant a) a dobori; b) a omori. 3) A adaposti peste noapte; a primi cu dormitul. /<lat. collocare
8Culca (culc, culcat), verb –
1. A intinde, a lungi, a aseza. –
2. (Refl.) A se intinde, a se culca in pat. –
3. A gazdui. –
4. A trinti, a dobori la pamint. –
5. A dobori, a omori. –
6. (Refl.) A se trinti, a se tolani. –
7. (Refl.) A se culca, a avea relatii sexuale cu cineva. – Mr. culcu, megl. culc, istr. cucu.
Limba Latina collǒcāre (Diez, I, 123; Puscariu 435; Candrea-dens., 1005; Rew 2052; Dar), sau, dupa Lausberg 26, de la cōlǒcāre, forma atestata, in care ō a trecut la ŭ dupa sincopa; conform limba italiana coricare, colcare (lucan. culca, abruz. culeca, calabr. curcare), prov., cat., sp. colgar, franceza coucher (› sp. colcha).
Sensul 7, care apare in secolul Xvii (Stoica Ludescu), este comun tuturor limbilor romanice. – Derivat culcat, substantiv neutru (actiunea de a se culca; ora de culcare); culcata, substantiv feminin (palma, unitate de masura); culcus, substantiv neutru (pat; loc de odihna sau de dormit; sura de paie; birlog, vizuina; strat, filon, zacamint), mr. culcus.
1. A intinde, a lungi, a aseza. –
2. (Refl.) A se intinde, a se culca in pat. –
3. A gazdui. –
4. A trinti, a dobori la pamint. –
5. A dobori, a omori. –
6. (Refl.) A se trinti, a se tolani. –
7. (Refl.) A se culca, a avea relatii sexuale cu cineva. – Mr. culcu, megl. culc, istr. cucu.
Limba Latina collǒcāre (Diez, I, 123; Puscariu 435; Candrea-dens., 1005; Rew 2052; Dar), sau, dupa Lausberg 26, de la cōlǒcāre, forma atestata, in care ō a trecut la ŭ dupa sincopa; conform limba italiana coricare, colcare (lucan. culca, abruz. culeca, calabr. curcare), prov., cat., sp. colgar, franceza coucher (› sp. colcha).
Sensul 7, care apare in secolul Xvii (Stoica Ludescu), este comun tuturor limbilor romanice. – Derivat culcat, substantiv neutru (actiunea de a se culca; ora de culcare); culcata, substantiv feminin (palma, unitate de masura); culcus, substantiv neutru (pat; loc de odihna sau de dormit; sura de paie; birlog, vizuina; strat, filon, zacamint), mr. culcus.