Dex Definitie Explicatie, Ce Inseamna Cuvantul Culege

1 * Cuvantul cu diacritice: culége
Cuvantul fara diacritice: culege

Definitie: CULEGE, culeg, verb III. Tranzitiv 1. A aduna, a strânge cereale, fructe, flori etcetera ♢ Expresie A culege (pe cineva) de pe drumuri = a ajuta pe cineva căzut în mizerie, oferindu-i mijloace de trai și adăpost. ♦ Figurativ A dobândi, a obține, a căpăta. A culege aplauze. 2. A ridica, a strânge ceva de pe jos. 3. A aduna laolaltă; a colecționa. ♢ Expresie Alege până culege, se spune despre cineva foarte pretențios, care, tot alegând, rămâne cu partea cea mai proastă. 4. A aduna din casete literele necesare și a le așeza în culegar; a zețui. ♢ Mașină de cules = mașină cu ajutorul căreia se execută operațiile de culegere și de turnat litere (monotip) sau rânduri (linotip). [Perf. substantiv culesei, part. cules] – Limba Latina colligere.

2 * Cuvantul cu diacritice: culége
Cuvantul fara diacritice: culege

Definitie: CULEGE verb 1. verifica cuvantul: recolta. 2. a rupe. (A - câteva flori.) 3. verifica cuvantul: ridica. 4. verifica cuvantul: aduna. 5. (TIPOGR.) a compune, a zețui. (- materialal de tipărit.)

3 * Cuvantul cu diacritice: culége
Cuvantul fara diacritice: culege

Definitie: culege verb, indicativ prezent 1 singular și 3 plural culeg, 1 plural culegem, perf. substantiv 1 singular culesei, 1 plural culeserăm; part. cules

4 * Cuvantul cu diacritice: a culége culég
Cuvantul fara diacritice: culege

Definitie: A CULEGE culeg tranzitiv 1) (legume, fructe, flori etcetera) A strânge, rupând de pe tulpină sau de pe ramuri. ♢ - de pe drumuri (pe cineva) a scoate pe cineva dintr-o stare de mizerie, oferindu-i mijloace de trai. 2) figurat A obține în urma unui efort; a dobândi; a căpăta. - multe laude. 3) A aduce, din mai multe părți, punând laolaltă; a aduna; a strânge. - pietricele de pe malul mării. 4) tipogr. (texte) A pregăti pentru tipar, alegând caracterele tipografice și așezându-le în culegar; a zețui. limba latina colligere

5 * Cuvantul cu diacritice: culége culég culés
Cuvantul fara diacritice: culege

Definitie: culege (culeg, cules), verb – 1. A strînge (se spune mai ales despre acțiunea de a strînge rupînd, de ex. fructe sau flori). – 2. A aduna, a recolta. – 3. A strînge în snopi. – 4. A colecționa, a aduna. – 5. A strînge tot, a nu lăsa nimic. – 6. (În Trans.) A deduce, a ajunge la o concluzie. – 7. A zețui. – Mr. culeg, megl. culegu. Limba Latina collĭgĕre (Diez, I, 132; Pușcariu 436; Candrea-Dens., 430; REW 2048; DAR); conform limba italiana cogliere, prov. colhir, franceza cueillir, cat. cullir, sp. coger, port. colher. Conform: și alege. – Derivat cules, substantiv neutru (strînsul recoltei); culegător, substantiv masculin (bărbat care adună recolta; zețar); culegătoreasă, substantiv feminin (femeie care adună recolta); culegar (var. culegău), substantiv neutru (instrument de metal în care zețarul aranjează literele). Din același cuvînt limba latina provin, prin der. neologică din franceza, colectă, substantiv feminin și ceilalți der., conform aici.