1
Culpă, culpe, substantiv feminin (Juridic) Greșeală care constă în îndeplinirea neconformă a unei obligații sau în neîndeplinirea ei; greșeală care constă în săvârșirea unui fapt păgubitor sau pedepsit de lege.
Greșeală, vină, vinovăție. – Din latină Culpa.
Greșeală, vină, vinovăție. – Din latină Culpa.
DEX – dicționarul explicativ
2
Culpă substantiv feminin greșeală constând în neîndeplinirea unei obligații, în săvârșirea unei fapte pedepsite de lege; vină, vinovăție. (< latină culpa, franceză coulpe)
MDN – marele dicționar de neologisme
3
Culpă (culpe), substantiv feminin – Vină.
Latină culpa (secolul XIX). – Derivat culpabil, adjectiv (vinovat), din latină culpabilis (secolul XIX); culpabilitate, substantiv feminin (vinovăție); culpeș, substantiv masculin (vinovat), derivat internă destul de riscantă, care pare a i se datora lui Odobescu, a fost folosită numai de unii scriitori din secolul XIX; inculpa, verb, din franceză; disculpa, verb, din franceză disculper, mai puțin folosit.
Latină culpa (secolul XIX). – Derivat culpabil, adjectiv (vinovat), din latină culpabilis (secolul XIX); culpabilitate, substantiv feminin (vinovăție); culpeș, substantiv masculin (vinovat), derivat internă destul de riscantă, care pare a i se datora lui Odobescu, a fost folosită numai de unii scriitori din secolul XIX; inculpa, verb, din franceză; disculpa, verb, din franceză disculper, mai puțin folosit.
DER – dicționarul etimologic
4
Culpă substantiv feminin Greșeală constând în neîndeplinirea unei obligații, în săvârșirea unui fapt pedepsit de lege; vină. [< latină culpa, conform franceză coulpe].
DN – dicționar de neologisme
Încă 2 definiții din alte dicționare
5
Culpă culpe feminin juridic Vină constând din săvârșirea unei fapte ilicite cu consecințe păgubitoare. /<latină culpa
NODEX – noul dicționar explicativ
6
Culpă substantiv feminin, genitiv-dativ articulat culpei; plural culpe
DOOM – dicționarul ortografic