Vină
Definitie, sens si explicatie
1Vină, vini, substantiv feminin Fapta care constituie o abatere de la ceea ce este (considerat) drept sau bun; greseala, vinovatie; pacat; culpa. ♢ Locutiune adjectiv De vina = vinovat, responsabil.
Fara vina = nevinovat; (rar, despre lucruri, manifestari) ireprosabil, perfect. ♢ Locutiune conjunctie: Din vina... = in urma greselii infaptuite de...; din cauza, din pricina... ♢ Expresie (Popular) Bata-l vina! exprima o mustrare cu o nuanta de simpatie.
A da (sau a arunca, a pune) vina pe cineva (sau pe ceva) sau asupra cuiva ori (regional) a baga (cuiva) vina = a invinovati, a invinui (pe cineva sau ceva).
A face cuiva o vina din (sau pentru) ceva = a considera drept greseala o fapta a cuiva.
A cadea in vina = a se face vinovat de ceva. ♦ Prin specializare: Fapta pedepsita de lege; infractiune; delict; crima. – Din limba slava (veche) Vina.
Fara vina = nevinovat; (rar, despre lucruri, manifestari) ireprosabil, perfect. ♢ Locutiune conjunctie: Din vina... = in urma greselii infaptuite de...; din cauza, din pricina... ♢ Expresie (Popular) Bata-l vina! exprima o mustrare cu o nuanta de simpatie.
A da (sau a arunca, a pune) vina pe cineva (sau pe ceva) sau asupra cuiva ori (regional) a baga (cuiva) vina = a invinovati, a invinui (pe cineva sau ceva).
A face cuiva o vina din (sau pentru) ceva = a considera drept greseala o fapta a cuiva.
A cadea in vina = a se face vinovat de ceva. ♦ Prin specializare: Fapta pedepsita de lege; infractiune; delict; crima. – Din limba slava (veche) Vina.
2Vina antonim: inocenta
3Vină substantiv
1. abatere, culpabilitate, culpa, eroare, greseala, pacat, vinovatie, (livresc) eres, (rar) prihana, (invechit si reg.) teahna, (regional) gres, (Oltenia, Muntenia si Mold.) ponos, (invechit) cusur, sablazna, scandal, sminta, sminteala, (figurativ) ratacire, (invechit figurativ) rataceala. (- lui e de gravitate minora.)
2. verifica cuvantul: repros.
3. verifica cuvantul: infractiune.
4. verifica cuvantul: delict.
1. abatere, culpabilitate, culpa, eroare, greseala, pacat, vinovatie, (livresc) eres, (rar) prihana, (invechit si reg.) teahna, (regional) gres, (Oltenia, Muntenia si Mold.) ponos, (invechit) cusur, sablazna, scandal, sminta, sminteala, (figurativ) ratacire, (invechit figurativ) rataceala. (- lui e de gravitate minora.)
2. verifica cuvantul: repros.
3. verifica cuvantul: infractiune.
4. verifica cuvantul: delict.
4Vina substantiv feminin, g.-d. art. vinii; plural vini
5Vină -i f. 1) Încalcare a unei legi sau norme morale. ♢ De - vinovat. Fara - nevinovat. Din -a cuiva (sau A ceva) din cauza cuiva (sau a ceva). Bata-l -a! se spune celui pe care il dojenesti cu o nuanta de simpatie. A-si ispasi -a a-si ispasi greseala. 2) Fapta care prezinta pericol social; infractiune. 3) Stare a celui vinovat de ceva; vinovatie; culpabilitate. [G.-d. Vinii] /<sl. vina
6Vina (-ni), substantiv feminin –
1. Culpa, delict. –
2. Greseala, eroare.
Sl. vina „acuzatie” (Miklosich, Slaw.
Elem., 17; Cihac, Ii, 457). – Derivat vinovat, adjectiv (culpabil, inculpat), din limba slava (veche) vinovatŭ; nevinovat, adjectiv (inocent); (in)vinovati, verb (a acuza, a pune pe seama, a culpabiliza); vinovatie, substantiv feminin (culpabilitate); vinovatie, substantiv feminin (culpabilitate); nevinovatie, substantiv feminin (inocenta).
1. Culpa, delict. –
2. Greseala, eroare.
Sl. vina „acuzatie” (Miklosich, Slaw.
Elem., 17; Cihac, Ii, 457). – Derivat vinovat, adjectiv (culpabil, inculpat), din limba slava (veche) vinovatŭ; nevinovat, adjectiv (inocent); (in)vinovati, verb (a acuza, a pune pe seama, a culpabiliza); vinovatie, substantiv feminin (culpabilitate); vinovatie, substantiv feminin (culpabilitate); nevinovatie, substantiv feminin (inocenta).