Definitie Vină - Ce inseamna si explicatie

Varianta definitie 1: ViNĂ, vini, substantiv feminin Fapta care constituie o abatere de la ceea ce este (considerat) drept sau bun; greseala, vinovatie; pacat; culpa. ♢ Locutiune adjectiv De vina = vinovat, responsabil.
Fara vina = nevinovat; (rar, despre lucruri, manifestari) ireprosabil, perfect. ♢ Locutiune conjunctie: Din vina... = in urma greselii infaptuite de...; din cauza, din pricina... ♢ Expresie (Popular) Bata-l vina! exprima o mustrare cu o nuanta de simpatie.
A da (sau a arunca, a pune) vina pe cineva (sau pe ceva) sau asupra cuiva ori (regional) a baga (cuiva) vina = a invinovati, a invinui (pe cineva sau ceva).
A face cuiva o vina din (sau pentru) ceva = a considera drept greseala o fapta a cuiva.
A cadea in vina = a se face vinovat de ceva. ♦ Prin specializare: Fapta pedepsita de lege; infractiune; delict; crima. – Din limba slava (veche) Vina.

Varianta definitie 2: Vina antonim: inocenta

Varianta definitie 3: ViNĂ substantiv
1. abatere, culpabilitate, culpa, eroare, greseala, pacat, vinovatie, (livresc) eres, (rar) prihana, (invechit si reg.) teahna, (regional) gres, (Oltenia, Muntenia si Mold.) ponos, (invechit) cusur, sablazna, scandal, sminta, sminteala, (figurativ) ratacire, (invechit figurativ) rataceala. (- lui e de gravitate minora.)
2. verifica cuvantul: repros.
3. verifica cuvantul: infractiune.
4. verifica cuvantul: delict.

Varianta definitie 4: Vina substantiv feminin, g.-d. art. vinii; plural vini

Varianta definitie 5: ViNĂ -i f. 1) Încalcare a unei legi sau norme morale. ♢ De - vinovat. Fara - nevinovat. Din -a cuiva (sau A ceva) din cauza cuiva (sau a ceva). Bata-l -a! se spune celui pe care il dojenesti cu o nuanta de simpatie. A-si ispasi -a a-si ispasi greseala. 2) Fapta care prezinta pericol social; infractiune. 3) Stare a celui vinovat de ceva; vinovatie; culpabilitate. [G.-D. Vinii] /<sl. vina

Varianta definitie 6: Vina (-ni), substantiv feminin –
1. Culpa, delict. –
2. Greseala, eroare.
Sl. vina „acuzatie” (Miklosich, Slaw.
Elem., 17; Cihac, II, 457). – Derivat vinovat, adjectiv (culpabil, inculpat), din limba slava (veche) vinovatŭ; nevinovat, adjectiv (inocent); (in)vinovati, verb (a acuza, a pune pe seama, a culpabiliza); vinovatie, substantiv feminin (culpabilitate); vinovatie, substantiv feminin (culpabilitate); nevinovatie, substantiv feminin (inocenta).