Ponos
Definitie, sens si explicatie
1Ponos, ponoase, substantiv neutru
1. (Popular) Consecinta neplacuta; necaz, neajuns; nemultumire, suparare.
A trage ponoasele. ♢ Expresie (Regional) A-si face ponos cu cineva = a ajunge la neplaceri cu cineva, a-si pricinui suparare, necaz.
A-i purta (cuiva) ponos = a avea necaz pe cineva, a-i purta ranchiuna, a-l dusmani.
2. (Popular) Clevetire, defaimare; injurie, calomnie, insulta. ♦ Nume rau, porecla (defaimatoare).
3. (Înv. si reg.) Acuzare, invinuire; para, protest; (concretizat) plangere, reclamatie, jalba.
4. (Popular) Cusur, vina.
5. (Regional) Gluma, sotie; pozna. – Din limba slava (veche) Ponosŭ.
1. (Popular) Consecinta neplacuta; necaz, neajuns; nemultumire, suparare.
A trage ponoasele. ♢ Expresie (Regional) A-si face ponos cu cineva = a ajunge la neplaceri cu cineva, a-si pricinui suparare, necaz.
A-i purta (cuiva) ponos = a avea necaz pe cineva, a-i purta ranchiuna, a-l dusmani.
2. (Popular) Clevetire, defaimare; injurie, calomnie, insulta. ♦ Nume rau, porecla (defaimatoare).
3. (Înv. si reg.) Acuzare, invinuire; para, protest; (concretizat) plangere, reclamatie, jalba.
4. (Popular) Cusur, vina.
5. (Regional) Gluma, sotie; pozna. – Din limba slava (veche) Ponosŭ.
2Ponos substantiv verifica cuvantul: abatere, belea, bucluc, culpabilitate, culpa, cusur, dandana, defect, deficienta, dezonoare, eroare, greseala, imperfectiune, insuficienta, incurcatura, lacuna, lipsa, meteahna, napasta, neajuns, necaz, necinste, nemultumire, nenorocire, neplacere, nevoie, nume, pacoste, pacat, plangere, pocinog, porecla, rau, reclamatie, rusine, scadere, slabiciune, suparare, supranume, viciu, vina, vinovatie.
3Ponos substantiv neutru, plural ponoase
4Ponos -oase n. 1) popular Consecinta neplacuta. A trage -oasele. 2) Imputatie falsa prin care se discrediteaza o persoana; defaimare; barfeala; calomnie. /<sl. ponosu
5Ponos (-suri), substantiv neutru – Infamie, discreditare, Reputație proasta, nota rea.
Sl. ponosŭ (Miklosich, Slaw.
Elem., 38; Cihac, Ii,
Sl. ponosŭ (Miklosich, Slaw.
Elem., 38; Cihac, Ii,
6Ponos (-suri), substantiv neutru – Infamie, discreditare, reputatie proasta, nota rea.
Sl. ponosŭ (Miklosich, Slaw.
Elem., 38; Cihac, Ii, 276; Conev 101), conform slov., ceh., limba rusa ponos. – Derivat ponosi, verb (a defaima, a discredita; a (se) uza, a (se) degrada), din limba slava (veche) ponositi; ultimul sens, propriu in Mold., exista si in limba slava (veche); ponoslu, substantiv neutru (invechit, Mold., dojana), prin intermediul mag. panaszol (Galdi, Dict., 95); ponoslui, verb (a mustra; cuvant invechit, a defaima), din mag. panaszlani; donosi, verb (a piri; a defaima), din limba slava (veche) donositi (Cihac, Ii, 99); donosenie, substantiv feminin (invechit, pira).
Sl. ponosŭ (Miklosich, Slaw.
Elem., 38; Cihac, Ii, 276; Conev 101), conform slov., ceh., limba rusa ponos. – Derivat ponosi, verb (a defaima, a discredita; a (se) uza, a (se) degrada), din limba slava (veche) ponositi; ultimul sens, propriu in Mold., exista si in limba slava (veche); ponoslu, substantiv neutru (invechit, Mold., dojana), prin intermediul mag. panaszol (Galdi, Dict., 95); ponoslui, verb (a mustra; cuvant invechit, a defaima), din mag. panaszlani; donosi, verb (a piri; a defaima), din limba slava (veche) donositi (Cihac, Ii, 99); donosenie, substantiv feminin (invechit, pira).