Cult
Definitie, sens si explicatie
1Cult1, culte, substantiv neutru
1. Omagiu care se aduce divinitatii prin acte religioase; manifestare a sentimentului religios prin rugaciuni si prin acte rituale; totalitatea ritualurilor unei religii.
2. Sentiment exagerat de admiratie, de respect, de veneratie, de adoratie fata de cineva sau de ceva.
3. Religie, confesiune. – Din franceza Culte, limba latina Cultus.
1. Omagiu care se aduce divinitatii prin acte religioase; manifestare a sentimentului religios prin rugaciuni si prin acte rituale; totalitatea ritualurilor unei religii.
2. Sentiment exagerat de admiratie, de respect, de veneratie, de adoratie fata de cineva sau de ceva.
3. Religie, confesiune. – Din franceza Culte, limba latina Cultus.
2Cult2, -ă, culti, -te, adjectiv
1. Care are un nivel inalt de cultura si de cunostinte; instruit.
2. (Despre manifestari ale oamenilor) De care da dovada omul cult (1); care are caracter savant, carturaresc.
3. (În opozitie cu popular; despre muzica, poezie, literatura etcetera) Creat de un autor instruit. – Din limba latina Cultus.
1. Care are un nivel inalt de cultura si de cunostinte; instruit.
2. (Despre manifestari ale oamenilor) De care da dovada omul cult (1); care are caracter savant, carturaresc.
3. (În opozitie cu popular; despre muzica, poezie, literatura etcetera) Creat de un autor instruit. – Din limba latina Cultus.
3Cult antonim: incult, necult, inapoiat, necioplit, necultivat
4Cult2, -ă adjectiv
1. cu un nivel inalt de cunostinte, de cultura; invatat, instruit.
2. (despre manifestari ale oamenilor) de care da dovada omul cult (1); livresc.
3. (despre muzica, literatura, poezie) creat de un autor instruit. (< limba latina cultus)
1. cu un nivel inalt de cunostinte, de cultura; invatat, instruit.
2. (despre manifestari ale oamenilor) de care da dovada omul cult (1); livresc.
3. (despre muzica, literatura, poezie) creat de un autor instruit. (< limba latina cultus)
5Cult1 substantiv neutru
1. adorare mistica, religioasa a unor obiecte, forte naturale, fiinte reale sau fantastice ori a unor abstractiuni personificate; act religios facut in cinstea unei divinitati. ♢ sentiment de veneratie, de respect, de dragoste profunda pentru cineva sau ceva. o ŭl personalitatii = atitudine de admiratie sistematica fata de un conducator politic.
2. totalitatea ritualurilor unei religii.
3. religie, confesiune (2). (< franceza culte, limba latina cultus)
1. adorare mistica, religioasa a unor obiecte, forte naturale, fiinte reale sau fantastice ori a unor abstractiuni personificate; act religios facut in cinstea unei divinitati. ♢ sentiment de veneratie, de respect, de dragoste profunda pentru cineva sau ceva. o ŭl personalitatii = atitudine de admiratie sistematica fata de un conducator politic.
2. totalitatea ritualurilor unei religii.
3. religie, confesiune (2). (< franceza culte, limba latina cultus)
6Cult substantiv
1. (Termen Bisericesc) confesiune, credinta, religie, rit, (popular) lege. (E de - ortodox.)
2. verifica cuvantul: veneratie.
1. (Termen Bisericesc) confesiune, credinta, religie, rit, (popular) lege. (E de - ortodox.)
2. verifica cuvantul: veneratie.
7Cult substantiv verifica cuvantul: crez.
8Cult adjectiv
1. citit, cultivat, educat, instruit, invatat, (rar) scolit, (invechit) pedepsit, politicit, spudaxit, sufletesc. (Tanar -.)
2. verifica cuvantul: livresc. (Formatie lexicala -.)
1. citit, cultivat, educat, instruit, invatat, (rar) scolit, (invechit) pedepsit, politicit, spudaxit, sufletesc. (Tanar -.)
2. verifica cuvantul: livresc. (Formatie lexicala -.)
9Cult adjectiv m., plural culti; f. singular culta, plural culte
10Cult substantiv neutru, plural culte
11Cult2 -e n. 1) Forma a constiintei sociale in care realitatea este reflectata si interpretata ca fiind independenta de forte si fiinte supranaturale; confesiune; credinta; religie. 2) Totalitate a ritualurilor unei religii. 3) figurat Sentiment de admiratie, de dragoste fata de cineva sau de ceva. /<lat. cultus
12Cult1 -ta (-ti, -te) Care are un inalt nivel de cultura. Om -. /<lat. cultus
13Cult, -ă adjectiv Cu un nivel inalt de cunostinte, de cultura; invatat, instruit. [< limba latina cultus].
14Cult substantiv neutru
1. Adorare mistica a unor fiinte reale sau fantastice ori a unor idei abstracte; act religios facut in cinstea unei divinitati. ♦ Totalitatea ritualurilor unei religii.
2. Religie, confesiune.
3. Sentiment de admiratie, de respect, de dragoste profunda pentru cineva sau ceva. [Plural -te, -turi. / < franceza culte, conform limba latina cultus].
1. Adorare mistica a unor fiinte reale sau fantastice ori a unor idei abstracte; act religios facut in cinstea unei divinitati. ♦ Totalitatea ritualurilor unei religii.
2. Religie, confesiune.
3. Sentiment de admiratie, de respect, de dragoste profunda pentru cineva sau ceva. [Plural -te, -turi. / < franceza culte, conform limba latina cultus].
15Cult (culta), adjectiv – Instruit.
Limba Latina cultus (secolul Xix). – Derivat cult, substantiv neutru (omagiu adus prin acte religioase; religie, confesiune); cultiva, verb, din franceza cultiver; secolul Xviii (inainte cultivi(rui), cultiverisi, din limba germana kultivieren); cultivabil, adjectiv ; cultivator, substantiv masculin; cultura, substantiv feminin, din franceza culture; cultural, adjectiv ; incultura, substantiv feminin; incult, adjectiv , din franceza; necultivat, adjectiv
Limba Latina cultus (secolul Xix). – Derivat cult, substantiv neutru (omagiu adus prin acte religioase; religie, confesiune); cultiva, verb, din franceza cultiver; secolul Xviii (inainte cultivi(rui), cultiverisi, din limba germana kultivieren); cultivabil, adjectiv ; cultivator, substantiv masculin; cultura, substantiv feminin, din franceza culture; cultural, adjectiv ; incultura, substantiv feminin; incult, adjectiv , din franceza; necultivat, adjectiv