Culă
Definitie, sens si explicatie
1Culă, cule, substantiv feminin
1. Cladire in forma de turn, cu baza dreptunghiulara (care servea, in trecut, si ca loc de aparare).
2. (Înv.) Turn circular; cupola, bolta. ♦ Turn boltit in palatul domnesc, in care se pastra vistieria; prin extensiune vistierie, tezaur.
3. (Înv.) Beci boltit; subterana.
4. (Înv.) Conac boieresc, casa (fortificata) a proprietarului unei mosii. – Din limba turca: Kula. Conform: bulgara, scr. k u l a.
1. Cladire in forma de turn, cu baza dreptunghiulara (care servea, in trecut, si ca loc de aparare).
2. (Înv.) Turn circular; cupola, bolta. ♦ Turn boltit in palatul domnesc, in care se pastra vistieria; prin extensiune vistierie, tezaur.
3. (Înv.) Beci boltit; subterana.
4. (Înv.) Conac boieresc, casa (fortificata) a proprietarului unei mosii. – Din limba turca: Kula. Conform: bulgara, scr. k u l a.
2Culă substantiv feminin pelerina cu gluga si cu maneci largi purtata de unele ordine calugaresti. (< franceza coule)
3Culă substantiv verifica cuvantul: bolta, cupola, hruba, subterana, tezaur, vistierie.
4Cula substantiv feminin, g.-d. art. culei; plural cule
5Culă substantiv feminin Pelerina cu gluga si cu maneci largi purtata de unele ordine calugaresti. [< franceza coule].
6Cula (cule), substantiv feminin –
1. Turn, foisor. –
2. Casa boiereasca fortificata. –
3. Turn boltit in care se pastra visteria, in palate. –
4. Tezaur, bogatie. –
5. Beci boltit. – Mr., megl. cula.
Limba Turca: kula, din arab. kulle (seineanu, Ii, 148; Berneker 641; Lokotsch 1238; Ronzevalle 141); conform limba neogreaca: ϰούλα, ϰουλές, limba albaneza kulë, bulgara, limba sarba:, cr. kula.
1. Turn, foisor. –
2. Casa boiereasca fortificata. –
3. Turn boltit in care se pastra visteria, in palate. –
4. Tezaur, bogatie. –
5. Beci boltit. – Mr., megl. cula.
Limba Turca: kula, din arab. kulle (seineanu, Ii, 148; Berneker 641; Lokotsch 1238; Ronzevalle 141); conform limba neogreaca: ϰούλα, ϰουλές, limba albaneza kulë, bulgara, limba sarba:, cr. kula.