Cumineca
Definitie, sens si explicatie
1Cumineca, cuminec, verb I. Reflexiv si tranz. (În practicile religiei crestine) A primi sau a da cuminecatura; a (se) impartasi, a (se) griji. ♦ Tranzitiv A anula, a face sa fie iertate prin cuminecatura un pacat, o greseala. [Varianta: Cuminica verb I] – Limba Latina *Comminicare (= communicare).
2Cumineca verb verifica cuvantul: impartasi.
3Cumineca verb, indicativ prezent 1 singular cuminec, 3 singular si plural cumineca
4A se cumineca ma cuminec intranzitiv A primi cuminecatura; a se impartasi; a se griji. /<lat. comminicare
5A cumineca cuminec tranzitiv (credinciosi, crestini) A supune ritualului de cuminecatura; a impartasi; a griji. /<lat. comminicare
6Cumineca (-c, -at), verb –
1. A impartasi, a griji. –
2. (Înv.) A comunica. – Mr. cumnic, cumnicare, cuminic, megl. cuminic.
Limba Latina communĭcāre prin intermediul unei varianta vulg. *commĭnĭcare (Densusianu, Hlr., 188; Puscariu 441; Candrea-dens., 435; Rew 2090; Dar; Rosetti, I, 61); conform limba albaneza kungoń (Philippide, Ii, 637), limba italiana communicare, lomb. skuminiar, genov. kominiga, prov. comengar, franceza communier, sp. comulgar, port. comungar, limba slava (veche) comŭkati (Cihac, I, 67 si Ii, 290, crede ca rom. provine din limba slava (veche), ceea ce nu pare posibil, conform Vasmer 608).
Este dublet al neol. comunica, verb – Derivat cuminecatura, substantiv feminin (impartasanie).
1. A impartasi, a griji. –
2. (Înv.) A comunica. – Mr. cumnic, cumnicare, cuminic, megl. cuminic.
Limba Latina communĭcāre prin intermediul unei varianta vulg. *commĭnĭcare (Densusianu, Hlr., 188; Puscariu 441; Candrea-dens., 435; Rew 2090; Dar; Rosetti, I, 61); conform limba albaneza kungoń (Philippide, Ii, 637), limba italiana communicare, lomb. skuminiar, genov. kominiga, prov. comengar, franceza communier, sp. comulgar, port. comungar, limba slava (veche) comŭkati (Cihac, I, 67 si Ii, 290, crede ca rom. provine din limba slava (veche), ceea ce nu pare posibil, conform Vasmer 608).
Este dublet al neol. comunica, verb – Derivat cuminecatura, substantiv feminin (impartasanie).