Cuminte
Definitie, sens si explicatie
1Cuminte, cuminti, adjectiv
1. Cu purtari bune; asezat, linistit.
2. Cu judecata; destept, intelept. ♢ (Substantivat, m.) Un nebun arunc-o piatra-n balta si zece cuminti n-o pot scoate. ♦ Prevazator, prudent. – Cu + Minte.
1. Cu purtari bune; asezat, linistit.
2. Cu judecata; destept, intelept. ♢ (Substantivat, m.) Un nebun arunc-o piatra-n balta si zece cuminti n-o pot scoate. ♦ Prevazator, prudent. – Cu + Minte.
2Cuminte antonim: obraznic, neastamparat, nebunatic, zalud, zburdalnic, zglobiu
3Cuminte adjectiv , adverb
1. adjectiv verifica cuvantul: ascultator.
2. adjectiv verifica cuvantul: cumpatat.
3. adjectiv verifica cuvantul: echilibrat.
4. adjectiv verifica cuvantul: chibzuit.
5. adjectiv chibzuit, destept, inteligent, intelept. (O fapta -.)
6. adverb verifica cuvantul: chibzuit.
1. adjectiv verifica cuvantul: ascultator.
2. adjectiv verifica cuvantul: cumpatat.
3. adjectiv verifica cuvantul: echilibrat.
4. adjectiv verifica cuvantul: chibzuit.
5. adjectiv chibzuit, destept, inteligent, intelept. (O fapta -.)
6. adverb verifica cuvantul: chibzuit.
4Cuminte adjectiv m. si feminin:, plural cuminti
5Cuminte -ti adjectiv si substantival 1) (despre copii) Care se poarta bine; cu purtari bune. ♢ Fii -, stai -! sezi binisor! astampara-te. 2) Care are judecata sanatoasa; care este echilibrat. /cu + minte