Definitie Cumpăra - Ce inseamna si explicatie

Varianta definitie 1: CumpĂra, cumpar, verb I. Tranzitiv
1. A intra in posesiunea unui lucru, platind contravaloarea lui cu bani. ♢ Expresie Cum am cumparat-o, asa o vand = cum mi s-a povestit mie, asa povestesc si eu altora.
2. Figurativ A castiga de partea sa pe cineva, platindu-l; a mitui. – Limba Latina Comparare.

Varianta definitie 2: A cumpara antonim: a vinde

Varianta definitie 3: CumpĂra verb a achizitiona, a lua, a procura, a targui, (invechit si popular) a neguta, (prin Transilvania) a surzui, (invechit) a scumpara. (- cele necesare.)

Varianta definitie 4: Cumpara verb, indicativ prezent 1 singular cumpar, 3 singular si plural cumpara

Varianta definitie 5: A cumpĂra cumpar tranzitiv 1) (obiecte, lucruri) A obtine contra plata. 2) (persoane) A castiga de partea sa, dand mita; a mitui. /<lat. comparare

Varianta definitie 6: Cumpara (cumpar, at), verb –
1. A intra in posesia unui lucru platind. –
2. (Rar) A examina, a aprecia. –
3. A mitui, a corupe. – Mr. (a)cumpar, (a)cumpru, (a)cumpur, megl. cumpur, istr. cumpru.
Limba Latina comparāre (Puscariu 433; Candrea-Dens., 439; REW 2094; DAR); conform limba italiana comp(e)rare, verifica cuvantul: franceza comperer, prov., cat., sp., port. comprar.
Mai putin probabila der. de la un limba latina *comperāre (Diez, I, 305; Densusianu, Hlr., 83). – Derivat cumparator, adjectiv (de vinzare, care se poate cumpara); cumparator, substantiv masculin (persoana care cumpara); cumparatoare, substantiv feminin (cumparare, achizitionare); cumparatura, substantiv feminin (cumparare; marfa, obiect cumparat); (ra)scumpara, verb (a recupera; a izbavi; a scuti; a compensa, a despagubi), cu sufix -ras (conform Candrea-Dens., 441-2).