Definitie Cunoștință - Ce inseamna si explicatie

Varianta definitie 1: CunoȘtinȚĂ, cunostinte, substantiv feminin
1. Cunoastere (2). ♦ Expresie A avea (sau a lua) cunostinta de ceva = a sti, a fi informat.
A aduce (ceva) la cunostinta cuiva = a informa pe cineva (despre ceva).
A aduce la cunostinta publica = a da de stire tuturor.
În cunostinta de cauza = cunoscand bine ceva.
A-si pierde cunostinta = a nu mai sti de sine, a lesina. ♦ (Rar) A-si veni in cunostinta = a se trezi din lesin. ♦ (Rar) Minte, ratiune.
2. (La plural) Totalitatea notiunilor, ideilor, informatiilor pe care le are cineva intr-un domeniu oarecare.
3. Persoana pe care vorbitorul o cunoaste. ♦ Expresie A face cunostinta cu cineva = a lega relatii sociale cu o persoana. (Familiar) A face cuiva cunostinta cu cineva = a prezenta pe cineva cuiva.
4. (Înv.) Multumire, recunostinta. – Cunoaste + sufix -inta (cu sensul 3 dupa franceza connaissance).

Varianta definitie 2: Cunostinta antonim: necunostinta

Varianta definitie 3: CunoȘtinȚĂ substantiv verifica cuvantul: constiinta, cuget, gandire, judecata, minte, ratiune, recunostinta, spirit, suflet.

Varianta definitie 4: CunoȘtinȚĂ substantiv
1. verifica cuvantul: pregatire.
2. (la plural) verifica cuvantul: invatatura.
3. (la plural) verifica cuvantul: elemente.
4. verifica cuvantul: stire.
5. (concretizat) relatie, (familiar figurativ) pila. (Ai vreo - la minister?)

Varianta definitie 5: Cunostinta substantiv feminin, g.-d. art. cunostintei; plural cunostinte

Varianta definitie 6: CunoȘtinȚĂ -e f. 1) Posedare a unor informatii speciale. ♢ A lua - de ceva a se pune la curent cu ceva. A aduce la - a informa pe cineva despre ceva. În - de cauza cu competenta. 2) la plural Totalitate a informatiilor pe care le detine cineva. -e vaste. 3) Persoana cunoscuta. ♢ A face - a cunoaste pe cineva. [G.-D. Cunostintei] /a cunoaste + sufix -inta