Dex Definitie Explicatie, Ce Inseamna Cuvantul Curea

1 * Cuvantul cu diacritice: cureá
Cuvantul fara diacritice: curea

Definitie: CUREA, curele, substantiv feminin 1. Fâșie lungă din piele, cânepă, material plastic etcetera; spec. o astfel de fâșie folosită ca cingătoare. ♢ Expresie A-l ține (pe cineva) cureaua (sau curelele) = a avea curaj; a cuteza; a fi în stare (să...). 2. (În sintagma) Curea de transmisie = a) bandă de piele sau de pânză continuă, flexibilă și rezistentă, cu ajutorul căreia se poate transmite mișcarea de rotație și puterea corespunzătoare de la un scripete (sau un arbore) de mașină la altul; b) figurat ceea ce servește ca intermediar pentru a transmite ceva. 3. (Înv. și popular) Măsură de lungime egală cu circa 16 picioare; prin extensiune fâșie lungă și îngustă de pământ. – Limba Latina corrigia.

2 * Cuvantul cu diacritice: cureá
Cuvantul fara diacritice: curea

Definitie: CUREA substantiv verifica cuvantul: centură.

3 * Cuvantul cu diacritice: cureá
Cuvantul fara diacritice: curea

Definitie: CUREA substantiv verifica cuvantul: nojiță.

4 * Cuvantul cu diacritice: cureá
Cuvantul fara diacritice: curea

Definitie: curea substantiv feminin, art. cureaua, g.-d. art. curelei; plural curele

5 * Cuvantul cu diacritice: cureá -éle
Cuvantul fara diacritice: curea

Definitie: CUREA -ele f. 1) Fâșie lungă de piele sau din alte materiale având diferite întrebuințări. 2) Fâșie din piele sau din alt material, care servește la încins sau la ajustat îmbrăcămintea; cingătoare; brâu; cordon; centură. ♢ A (nu)-l ține -eaua a (nu) se simți în stare să... 3): - de transmisie bandă continuă de piele sau de pânză rezistentă, care servește pentru transmiterea mișcării de rotație de la un ax la altul. [Art. cureaua; G.-D. curelei; Sil. cu-rea] limba latina corrigia

6 * Cuvantul cu diacritice: cureá curéle
Cuvantul fara diacritice: curea

Definitie: curea (curele), substantiv feminin – 1. Fîșie lungă din piele, material plastic etcetera folosită ca cingătoare. – 2. Bici. – 3. Șiret de piele. – 4. Centură, fașă, legătură. – 5. Toartă, mîner de piele al unor obiecte grele. – 6. (Înv.) Măsură de 16 picioare. – 7. Limbă de pămînt, margine de grind. – 8. Dans popular. – 9. (Înv.) Joc de noroc tipic pentru unii șarlatani care frecventau tîrgurile, interzis în 1820 de domnitorul Alexandru Șuțu. – Mr. curao, megl. curauă. Limba Latina corrigia (Diez, I, 250; DAR). Rezultatul rom. este normal, în privința fonetismului, conform Rosetti, I, 75; totuși, se preferă adesea un der. ipotetic de la corium (Densusianu, Rom., XXXIII, 277), de tipul corella (Pușcariu 459; Iordan, Dift., 59) sau coriella (Meyer, Alb. St., IV, 79; Pascu, I, 73); însă conform sard. korria, sp. correa. Sensul 7 apare și în sard. – Derivat curelar, substantiv masculin (meșter care face curele, hamuri); curelărie, substantiv feminin (meșteșugul curelarului; atelierul curelarului); curelușe, substantiv feminin (bici); încurela, verb (a strînge în curele, a încinge). Din ro, par a proveni limba neogreaca: ϰουρέλι „cîrpă” și ϰουρελιάζφ „ a tăia în fîșii; a face bucăți”, și mag. kurelye (Edelspacher 17).