Curea
Definitie, sens si explicatie
1Curea, curele, substantiv feminin
1. Fasie lunga din piele, canepa, material plastic etcetera; spec. o astfel de fasie folosita ca cingatoare. ♢ Expresie A-l tine (pe cineva) cureaua (sau curelele) = a avea curaj; a cuteza; a fi in stare (sa...).
2. (În sintagma) Curea de transmisie = A) banda de piele sau de panza continua, flexibila si rezistenta, cu ajutorul careia se poate transmite miscarea de rotatie si puterea corespunzatoare de la un scripete (sau un arbore) de masina la altul; B) figurat ceea ce serveste ca intermediar pentru a transmite ceva.
3. (Înv. si popular) Masura de lungime egala cu circa 16 picioare; prin extensiune fasie lunga si ingusta de pamant. – Limba Latina Corrigia.
1. Fasie lunga din piele, canepa, material plastic etcetera; spec. o astfel de fasie folosita ca cingatoare. ♢ Expresie A-l tine (pe cineva) cureaua (sau curelele) = a avea curaj; a cuteza; a fi in stare (sa...).
2. (În sintagma) Curea de transmisie = A) banda de piele sau de panza continua, flexibila si rezistenta, cu ajutorul careia se poate transmite miscarea de rotatie si puterea corespunzatoare de la un scripete (sau un arbore) de masina la altul; B) figurat ceea ce serveste ca intermediar pentru a transmite ceva.
3. (Înv. si popular) Masura de lungime egala cu circa 16 picioare; prin extensiune fasie lunga si ingusta de pamant. – Limba Latina Corrigia.
2Curea substantiv verifica cuvantul: centura.
3Curea substantiv verifica cuvantul: nojita.
4Curea substantiv feminin, art. cureaua, g.-d. art. curelei; plural curele
5Curea -ele f. 1) Fasie lunga de piele sau din alte materiale avand diferite intrebuintari. 2) Fasie din piele sau din alt material, care serveste la incins sau la ajustat imbracamintea; cingatoare; brau; cordon; centura. ♢ A (nu)-l tine -eaua a (nu) se simti in stare sa... 3): - de transmisie banda continua de piele sau de panza rezistenta, care serveste pentru transmiterea miscarii de rotatie de la un ax la altul. [Art. Cureaua; G.-d. Curelei; Sil. Cu-rea] /<lat. corrigia
6Curea (curele), substantiv feminin –
1. Fisie lunga din piele, material plastic etcetera folosita ca cingatoare. –
2. Bici. –
3. siret de piele. –
4. Centura, fasa, legatura. –
5. Toarta, miner de piele al unor obiecte grele. –
6. (Înv.) Masura de 16 picioare. –
7. Limba de pamint, margine de grind. –
8. Dans popular. –
9. (Înv.) Joc de noroc tipic pentru unii sarlatani care frecventau tirgurile, interzis in 1820 de domnitorul Alexandru sutu. – Mr. curao, megl. curaua.
Limba Latina corrigia (Diez, I, 250; Dar).
Rezultatul rom. este normal, in privinta fonetismului, conform Rosetti, I, 75; totusi, se prefera adesea un der. ipotetic de la corium (Densusianu, Rom., Xxxiii, 277), de tipul *corella (Puscariu 459; Iordan, Dift., 59) sau *coriella (Meyer, Alb.
St., Iv, 79; Pascu, I, 73); insa conform sard. korria, sp. correa.
Sensul 7 apare si in sard. – Derivat curelar, substantiv masculin (mester care face curele, hamuri); curelarie, substantiv feminin (mestesugul curelarului; atelierul curelarului); cureluse, substantiv feminin (bici); incurela, verb (a stringe in curele, a incinge).
Din ro, par a proveni limba neogreaca: ϰουρέλι „cirpa” si ϰουρελιάζφ „ a taia in fisii; a face bucati”, si mag. kurelye (Edelspacher 17).
1. Fisie lunga din piele, material plastic etcetera folosita ca cingatoare. –
2. Bici. –
3. siret de piele. –
4. Centura, fasa, legatura. –
5. Toarta, miner de piele al unor obiecte grele. –
6. (Înv.) Masura de 16 picioare. –
7. Limba de pamint, margine de grind. –
8. Dans popular. –
9. (Înv.) Joc de noroc tipic pentru unii sarlatani care frecventau tirgurile, interzis in 1820 de domnitorul Alexandru sutu. – Mr. curao, megl. curaua.
Limba Latina corrigia (Diez, I, 250; Dar).
Rezultatul rom. este normal, in privinta fonetismului, conform Rosetti, I, 75; totusi, se prefera adesea un der. ipotetic de la corium (Densusianu, Rom., Xxxiii, 277), de tipul *corella (Puscariu 459; Iordan, Dift., 59) sau *coriella (Meyer, Alb.
St., Iv, 79; Pascu, I, 73); insa conform sard. korria, sp. correa.
Sensul 7 apare si in sard. – Derivat curelar, substantiv masculin (mester care face curele, hamuri); curelarie, substantiv feminin (mestesugul curelarului; atelierul curelarului); cureluse, substantiv feminin (bici); incurela, verb (a stringe in curele, a incinge).
Din ro, par a proveni limba neogreaca: ϰουρέλι „cirpa” si ϰουρελιάζφ „ a taia in fisii; a face bucati”, si mag. kurelye (Edelspacher 17).