Definitie Curge - Ce inseamna si explicatie

Varianta definitie 1: CÚrge, pers. 3 curge, verb III.
Intranzitiv I.
1. (Despre ape) A se misca necontenit in directia pantei. ♢ Expresie A curge garla = a veni din belsug.
Va curge multa apa pe garla (sau pe Dunare) = va trece mult timp.
Daca (sau de) nu curge, pica = chiar daca castigul nu este mare, tot te alegi cu ceva. ♦ (Despre ploaie) A cadea din abundenta, intruna.
2. A pluti.
Curgeau pe rau scanduri rupte.
3. (Despre sange) A circula.
4. (Despre lacrimi, sudoare; prin extensiune despre sange) A se scurge, a picura. ♦ A supura. ♦ (Despre unele materii trecute in stare lichida) A se prelinge.
A curs lumanarea. ♦ A lasa sa se scurga lichidul dinauntru.
Curge butoiul.
5. A se desprinde din ceva, cazand succesiv, bucata dupa bucata.
6. A atarna, a spanzura.
Parul lung curgea in vite pana pe spate. ♢ Expresie A-i curge (cuiva) peticele = a fi imbracat in haine zdrentaroase.
7. (Despre grupuri de fiinte sau de vehicule) A se succeda necontenit, a veni mereu; a napadi. II. Figurativ
1. (Despre vorbe, discursuri, stil etcetera) A se insira cu usurinta.
2. (Despre timp, viata, zile etcetera) A trece, a se desfasura.
3. (Despre termene, dobanzi) A se socoti, a incepe de la...
4. (Înv.; despre aparitia unui fenomen) A rezulta, a proveni, a decurge. [Perf. substantiv curse, part. curs. – Varianta: (invechit si reg.) Cure verb III] – Limba Latina Currere (dupa merge).

Varianta definitie 2: CÚrge verb verifica cuvantul: decurge, proveni, reiesi, rezulta, scurge, trece, urma.

Varianta definitie 3: CÚrge verb
1. (astazi rar) a se scurge, (popular) a merge, (invechit si reg.) a cure, a raura, (invechit) a purcede. (Apa - lin la vale.)
2. a trece. (Apa -, pietrele raman.)
3. verifica cuvantul: circula.
4. a-i pica, a-i picura, a i se prelinge, a i se scurge, (popular) a-i merge. (Îi - lacrimi din ochi.)
5. verifica cuvantul: supura.
6. verifica cuvantul: atarna.

Varianta definitie 4: Curge verb, indicativ prezent 3 singular curge; 3 plural curg; part. curs

Varianta definitie 5: A cÚrge pers. 3 curge intranzitiv 1) (despre ape) A se misca necontenit la vale. ♢ - garla a veni cu prisosinta. 2) fig. (despre fiinte sau vehicule) A se deplasa in lant; a veni intr-un suvoi permanent. 3) fig. (despre viata, unitati de timp) A se consuma treptat; a se scurge; a trece. ♢ Va curge inca multa apa pe rau (sau pe garla, pe Dunare etcetera) va trece inca multa vreme. 4) (despre ploaie) A cadea din belsug. 5) (despre invelitori, acoperisuri, poduri) A lasa sa patrunda apa (sau alte lichide). 6) (despre lacrimi, sudoare etcetera) A iesi prelingandu-se. 7) (despre sange) A se misca continuu intr-un anumit sens si intr-un anumit spatiu. 8) (despre recipiente) A lasa sa iasa lichidul dinauntru. 9) pop. (despre bube, rani) A elimina puroi; a supura; a puroia. 10) A se desprinde din ceva, cazand cate putin si succesiv. Graul curge din sac. ♢ A-i - peticele a fi imbracat in haine zdrentaroase. 11) A atarna liber in jos. Parul curge pe spate. 12) fig. (despre cuvinte, expresii etcetera) A se insira cu usurinta. /<lat. currere

Varianta definitie 6: Curge (-g, curs), verb –
1. A se prelinge o masa lichida. –
2. A pluti. –
3. A produce, a cauza. –
4. A se varsa (un riu). –
5. A iesi, a supura o secretie din corp. –
6. A se revarsa, a da pe dinafara. –
7. A pierde lichid un vas. –
8. A veni in numar mare. –
9. A se raspindi. –
10. A se dezvolta. –
11. A trece (timpul), a se scurge (timpul). –
12. A decurge, a proveni. –
13. A cadea, a se imprastia. –
14. A recadea. –
15. A circula (singele).
De la verb a cure, modificat dupa un intreg grup de verbe care au o forma identica la part. trecut si la perf. simplu: curg a fost refacut dupa curs, ca mers, sters, ung, sting, impung, dreg, etcetera (dupa Puscariu 455; DAR si Puscariu, Lr., 22, numai prin analogie cu merg si pentru a evita omonimia de la prezent cu cur; conform Hasdeu, Cuv. din Batrini, I, 421; Candrea-Dens., 457).
Fundamental are aceleasi sensuri cu cure, dar se aplica numai maselor lichide sau obiectelor imateriale; prin urmare lipseste sensul de „a fugi, a alerga”, propriu lui cure. – Derivat curgator, adjectiv (care curge; fluid); cursator, adjectiv (invechit, curgator); decurge, verb (a proveni), format din franceza decouler de la couler; decurs, substantiv neutru (transcurs); scurge, verb (a varsa; a goli; a prelinge; a se varsa un riu; a trece timpul), care reprezinta, prin intermediul lui a scure si cu aceeasi modificare ca curge, limba latina excŭrrĕre (Candrea-Dens., 461; Candrea); incurge, verb (a invada, a face o incursiune , a patrunde), cuvint literar folosit in Trans., format dupa modelul limba latina incŭrrĕre.