Dex Definitie Explicatie, Ce Inseamna Cuvantul Curge

1 * Cuvantul cu diacritice: cúrge
Cuvantul fara diacritice: curge

Definitie: CURGE, pers. 3 curge, verb III. Intranzitiv I. 1. (Despre ape) A se mișca necontenit în direcția pantei. ♢ Expresie A curge gârlă = a veni din belșug. Va curge multă apă pe gârlă (sau pe Dunăre) = va trece mult timp. Dacă (sau de) nu curge, pică = chiar dacă câștigul nu este mare, tot te alegi cu ceva. ♦ (Despre ploaie) A cădea din abundență, întruna. 2. A pluti. Curgeau pe râu scânduri rupte. 3. (Despre sânge) A circula. 4. (Despre lacrimi, sudoare; prin extensiune despre sânge) A se scurge, a picura. ♦ A supura. ♦ (Despre unele materii trecute în stare lichidă) A se prelinge. A curs lumânarea. ♦ A lăsa să se scurgă lichidul dinăuntru. Curge butoiul. 5. A se desprinde din ceva, căzând succesiv, bucată după bucată. 6. A atârna, a spânzura. Părul lung curgea în vițe până pe spate. ♢ Expresie A-i curge (cuiva) peticele = a fi îmbrăcat în haine zdrențăroase. 7. (Despre grupuri de ființe sau de vehicule) A se succeda necontenit, a veni mereu; a năpădi. II. Figurativ 1. (Despre vorbe, discursuri, stil etcetera) A se înșira cu ușurință. 2. (Despre timp, viață, zile etcetera) A trece, a se desfășura. 3. (Despre termene, dobânzi) A se socoti, a începe de la... 4. (Înv.; despre apariția unui fenomen) A rezulta, a proveni, a decurge. [Perf. substantiv curse, part. curs. – Varianta: (învechit și reg.) cure verb III] – Limba Latina currere (după merge).

2 * Cuvantul cu diacritice: cúrge
Cuvantul fara diacritice: curge

Definitie: CURGE verb verifica cuvantul: decurge, proveni, reieși, rezulta, scurge, trece, urma.

3 * Cuvantul cu diacritice: cúrge
Cuvantul fara diacritice: curge

Definitie: CURGE verb 1. (astăzi rar) a se scurge, (popular) a merge, (învechit și reg.) a cure, a râura, (învechit) a purcede. (Apa - lin la vale.) 2. a trece. (Apa -, pietrele rămân.) 3. verifica cuvantul: circula. 4. a-i pica, a-i picura, a i se prelinge, a i se scurge, (popular) a-i merge. (Îi - lacrimi din ochi.) 5. verifica cuvantul: supura. 6. verifica cuvantul: atârna.

4 * Cuvantul cu diacritice: cúrge
Cuvantul fara diacritice: curge

Definitie: curge verb, indicativ prezent 3 singular curge; 3 plural curg; part. curs

5 * Cuvantul cu diacritice: a cúrge
Cuvantul fara diacritice: curge

Definitie: A CURGE pers. 3 curge intranzitiv 1) (despre ape) A se mișca necontenit la vale. ♢ - gârlă a veni cu prisosință. 2) fig. (despre ființe sau vehicule) A se deplasa în lanț; a veni într-un șuvoi permanent. 3) fig. (despre viață, unități de timp) A se consuma treptat; a se scurge; a trece. ♢ Va curge încă multă apă pe râu (sau pe gârlă, pe Dunăre etcetera) va trece încă multă vreme. 4) (despre ploaie) A cădea din belșug. 5) (despre învelitori, acoperișuri, poduri) A lăsa să pătrundă apa (sau alte lichide). 6) (despre lacrimi, sudoare etcetera) A ieși prelingându-se. 7) (despre sânge) A se mișca continuu într-un anumit sens și într-un anumit spațiu. 8) (despre recipiente) A lăsa să iasă lichidul dinăuntru. 9) pop. (despre bube, răni) A elimina puroi; a supura; a puroia. 10) A se desprinde din ceva, căzând câte puțin și succesiv. Grâul curge din sac. ♢ A-i - peticele a fi îmbrăcat în haine zdrențăroase. 11) A atârna liber în jos. Părul curge pe spate. 12) fig. (despre cuvinte, expresii etcetera) A se înșira cu ușurință. limba latina currere

6 * Cuvantul cu diacritice: cúrge -g cúrs
Cuvantul fara diacritice: curge

Definitie: curge (-g, curs), verb – 1. A se prelinge o masă lichidă. – 2. A pluti. – 3. A produce, a cauza. – 4. A se vărsa (un rîu). – 5. A ieși, a supura o secreție din corp. – 6. A se revărsa, a da pe dinafară. – 7. A pierde lichid un vas. – 8. A veni în număr mare. – 9. A se răspîndi. – 10. A se dezvolta. – 11. A trece (timpul), a se scurge (timpul). – 12. A decurge, a proveni. – 13. A cădea, a se împrăștia. – 14. A recădea. – 15. A circula (sîngele). De la verb a cure, modificat după un întreg grup de verbe care au o formă identică la part. trecut și la perf. simplu: curg a fost refăcut după curs, ca mers, șters, ung, sting, împung, dreg, etcetera (după Pușcariu 455; DAR și Pușcariu, Lr., 22, numai prin analogie cu merg și pentru a evita omonimia de la prezent cu cur; conform Hasdeu, Cuv. din Bătrîni, I, 421; Candrea-Dens., 457). Fundamental are aceleași sensuri cu cure, dar se aplică numai maselor lichide sau obiectelor imateriale; prin urmare lipsește sensul de „a fugi, a alerga”, propriu lui cure. – Derivat curgător, adjectiv (care curge; fluid); cursător, adjectiv (învechit, curgător); decurge, verb (a proveni), format din franceza decouler de la couler; decurs, substantiv neutru (transcurs); scurge, verb (a vărsa; a goli; a prelinge; a se vărsa un rîu; a trece timpul), care reprezintă, prin intermediul lui a scure și cu aceeași modificare ca curge, limba latina excŭrrĕre (Candrea-Dens., 461; Candrea); incurge, verb (a invada, a face o incursiune , a pătrunde), cuvînt literar folosit în Trans., format după modelul limba latina incŭrrĕre.