Definitie Curte - Ce inseamna si explicatie

Varianta definitie 1: CÚrte, curti, substantiv feminin I.
1. Spatiu (imprejmuit) in jurul unei cladiri, al unei gospodarii etcetera care tine de aceasta cladire, gospodarie etcetera; ograda. ♢ Locutiune adjectiv De curte = care traieste pe langa casa omului.
Pasari de curte.
2. (În trecut) Locuinta de la tara a mosierului; conac; totalitatea acareturilor impreuna cu aceasta locuinta.
3. Palatul de resedinta al unui suveran; (invechit) resedinta intarita a domnitorului si a boierilor, unde se refugia si populatia in timpul razboaielor. ♦ Totalitatea persoanelor cu functii inalte la palatul unui suveran; suita unui suveran sau a membrilor familiei sale. II. (Cu determinari; in trecut) Numele unor instante (superioare) judecatoresti si administrative.
Curtea de casatie.
Curtea de apel.
Curtea de juri. ♦ Totalitatea membrilor unor astfel de instante. Iii. Omagiu magulitor adresat unei femei in semn de afectiune, spre a-i castiga favoarea, simpatia, dragostea. – limba latina *curtis (= cohors, -tis), cu unele sensuri (Ii, iii) dupa franceza cour.

Varianta definitie 2: CÚrte substantiv verifica cuvantul: imprejmuire.

Varianta definitie 3: CÚrte substantiv
1. ograda, (popular) batatura, (regional) arman, batiste, ocol, (prin Banat si Transilvania) arie, (Ban. si prin Transilvania) avlie, (Transilvania) odor, (prin Banat) voret. (- unei case.)
2. verifica cuvantul: palat.
3. conac. (S-a dus la - mosierului.)
4. (JUR.) curte de casatie = (invechit, in Transilvania, Maram. si Banat) tabla.

Varianta definitie 4: Curte substantiv feminin, g.-d. art. curtii; plural curti

Varianta definitie 5: CÚrte -ti f. 1) Loc ingradit in jurul unei cladiri, al unei case; ograda. ♢ De - care traieste pe langa om; de casa; domestic. 2) Casa mosierului; conac. - boiereasca. 3) Palat de resedinta al unui suveran. 4) Instanta judecatoreasca sau administrativa. - de apel. - de casatie. - martiala. 5) Atentie deosebita acordata unei femei cu scopul de a-i castiga simpatia sau dragostea. [G.-D. Curtii] /<lat. curtis

Varianta definitie 6: Curte (curti), substantiv feminin –
1. Spatiu imprejmuit pe linga casa, ograda. –
2. Împrejmuire, tarc. –
3. Conac, casa boiereasca. –
4. Palat domnesc. –
5. Totalitatea persoanelor care alcatuiesc suita domnitorului. –
6. Garda de corp, garda personala a domnitorului. –
7. (Înv.) Cer, rai. –
8. Tribunal, plen al unei instantei judecatoresti. –
9. Omagiu magulitor, galanterie. – Mr. curte.
Limba Latina *cŭrtem, varianta populara de la cǒhortem (Diez, I, 140; Puscariu 462; Candrea-Dens., 464); conform limba albaneza kurt (Meyer 216), limba neogreaca: ϰούρτη, limba italiana, sp., port. corte, prov. cort, franceza cour).
Este dublet al lui cohorta.
Nu se intelege de ce ar trebui sa provina, mai curind decit din lat., din limba greaca (veche) (Diculescu, Dacor., III, 436; REW 232) si de ce este un „Balkanwort” (Domaschke 129), fiind un cuvint atit de general si genuin romanic.
Sensul 9 traduce franceza cour. – Derivat curtean, substantiv masculin (slujbas la palat; persoana care face parte din suita domnitorului); curteanca, substantiv feminin (doamna de la curtea unui domnitor); curtenesc, adjectiv (de curte; de curtean); curtenet, substantiv masculin (Trans., Olt., persoana iscusita si activa, om priceput la toate); curteneste, adverb (in felul curtezanilor); curta, verb (a face curte), pe baza franceza courtiser; curteni, verb (a intra in slujba curtii, a se introduce la curte; a face curte, a curta; a face complimente, a lingusi, a tamiia); curtenitor, adjectiv (respectuos, politicos); curtenie, substantiv feminin (slujba la curte; politete, respect); curtezan, substantiv masculin, din franceza courtisan; curtezana, substantiv feminin, din franceza courtisane; curtina, substantiv feminin, din franceza courtine; curtuozie, substantiv feminin, din franceza courtoisie; incurti, verb (a se stabili la curte, a duce viata de curtean), cuvant invechit (secolul XVI).