Dex Definitie Explicatie, Ce Inseamna Cuvantul Curte

1 * Cuvantul cu diacritice: cúrte
Cuvantul fara diacritice: curte

Definitie: CURTE, curți, substantiv feminin I. 1. Spațiu (împrejmuit) în jurul unei clădiri, al unei gospodării etcetera care ține de această clădire, gospodărie etcetera; ogradă. ♢ Locutiune adjectiv De curte = care trăiește pe lângă casa omului. Păsări de curte. 2. (În trecut) Locuința de la țară a moșierului; conac; totalitatea acareturilor împreună cu această locuință. 3. Palatul de reședință al unui suveran; (învechit) reședința întărită a domnitorului și a boierilor, unde se refugia și populația în timpul războaielor. ♦ Totalitatea persoanelor cu funcții înalte la palatul unui suveran; suita unui suveran sau a membrilor familiei sale. II. (Cu determinări; în trecut) Numele unor instanțe (superioare) judecătorești și administrative. Curtea de casație. Curtea de apel. Curtea de juri. ♦ Totalitatea membrilor unor astfel de instanțe. III. Omagiu măgulitor adresat unei femei în semn de afecțiune, spre a-i câștiga favoarea, simpatia, dragostea. – limba latina curtis (= cohors, -tis), cu unele sensuri (II, III) după franceza cour.

2 * Cuvantul cu diacritice: cúrte
Cuvantul fara diacritice: curte

Definitie: CURTE substantiv verifica cuvantul: împrejmuire.

3 * Cuvantul cu diacritice: cúrte
Cuvantul fara diacritice: curte

Definitie: CURTE substantiv 1. ogradă, (popular) bătătură, (regional) arman, batiște, ocol, (prin Banat și Transilvania) arie, (Ban. și prin Transilvania) avlie, (Transilvania) odor, (prin Banat) voreț. (- unei case.) 2. verifica cuvantul: palat. 3. conac. (S-a dus la - moșierului.) 4. (JUR.) curte de casație = (învechit, în Transilvania, Maram. și Banat) tablă.

4 * Cuvantul cu diacritice: cúrte
Cuvantul fara diacritice: curte

Definitie: curte substantiv feminin, g.-d. art. curții; plural curți

5 * Cuvantul cu diacritice: cúrte -ți
Cuvantul fara diacritice: curte

Definitie: CURTE -ți f. 1) Loc îngrădit în jurul unei clădiri, al unei case; ogradă. ♢ De - care trăiește pe lângă om; de casă; domestic. 2) Casa moșierului; conac. - boierească. 3) Palat de reședință al unui suveran. 4) Instanță judecătorească sau administrativă. - de apel. - de casație. - marțială. 5) Atenție deosebită acordată unei femei cu scopul de a-i câștiga simpatia sau dragostea. [G.-D. curții] limba latina curtis

6 * Cuvantul cu diacritice: cúrte cúrți
Cuvantul fara diacritice: curte

Definitie: curte (curți), substantiv feminin – 1. Spațiu împrejmuit pe lîngă casă, ogradă. – 2. Împrejmuire, țarc. – 3. Conac, casă boierească. – 4. Palat domnesc. – 5. Totalitatea persoanelor care alcătuiesc suita domnitorului. – 6. Gardă de corp, gardă personală a domnitorului. – 7. (Înv.) Cer, rai. – 8. Tribunal, plen al unei instanței judecătorești. – 9. Omagiu măgulitor, galanterie. – Mr. curte. Limba Latina cŭrtem, varianta populară de la cǒhortem (Diez, I, 140; Pușcariu 462; Candrea-Dens., 464); conform limba albaneza kurt (Meyer 216), limba neogreaca: ϰούρτη, limba italiana, sp., port. corte, prov. cort, franceza cour). Este dublet al lui cohortă. Nu se înțelege de ce ar trebui să provină, mai curînd decît din lat., din limba greaca (veche) (Diculescu, Dacor., III, 436; REW 232) și de ce este un „Balkanwort” (Domaschke 129), fiind un cuvînt atît de general și genuin romanic. Sensul 9 traduce franceza cour. – Derivat curtean, substantiv masculin (slujbaș la palat; persoană care face parte din suita domnitorului); curteancă, substantiv feminin (doamnă de la curtea unui domnitor); curtenesc, adjectiv (de curte; de curtean); curteneț, substantiv masculin (Trans., Olt., persoană iscusită și activă, om priceput la toate); curtenește, adverb (în felul curtezanilor); curta, verb (a face curte), pe baza franceza courtiser; curteni, verb (a intra în slujba curții, a se introduce la curte; a face curte, a curta; a face complimente, a linguși, a tămîia); curtenitor, adjectiv (respectuos, politicos); curtenie, substantiv feminin (slujba la curte; politețe, respect); curtezan, substantiv masculin, din franceza courtisan; curtezană, substantiv feminin, din franceza courtisane; curtină, substantiv feminin, din franceza courtine; curtuozie, substantiv feminin, din franceza courtoisie; încurți, verb (a se stabili la curte, a duce viață de curtean), cuvant invechit (secolul XVI).