Definitie Cuveni - Ce inseamna si explicatie

Varianta definitie 1: Cuveni, pers. 3 cuvine, verb IV.
Reflexiv unipers.
1. A-i reveni cuiva ceva, a avea drept la ceva; a merita.
2. A fi conform cu cerintele morale; a se cadea. – Limba Latina Convenire.

Varianta definitie 2: Cuveni verb
1. verifica cuvantul: merita.
2. verifica cuvantul: reveni.
3. a cadra, a se cadea, a trebui, (invechit) a se dostoi, a privi. (Nu se - sa faca asta!)
4. verifica cuvantul: trebui.
5. verifica cuvantul: putea.

Varianta definitie 3: Cuveni verb, indicativ prezent 3 singular cuvine, 3 plural cuvin, imperfect 3 singular cuvenea; conjunctie: prezent 3 singular si plural cuvina; ger. cuvenind

Varianta definitie 4: A se cuveni pers. 3 se cuvine intranzitiv 1) (despre sarcini, bunuri materiale sau spirituale) A apartine in mod firesc; a reveni; a se impune; a incumba; a se cadea. 2) A fi dator (din obligatie morala); a se cadea. ♢ Cum se cuvine cum se cere; cum trebuie. /<lat. convenire

Varianta definitie 5: Cuveni (-vin, -it), verb reflexiv –
1. A corespunde, a apartine. –
2. A fi conform cu, a se cadea. –
3. A se potrivi, a se armoniza, a se imbina.
Limba Latina convenῑre (Puscariu 478; REW 2193; DAR); conform limba italiana convenire, prov., franceza, cat. convenir, port. convir.
Este dublet al neol. conveni, din franceza – Derivat necuvenit, adjectiv (necorespunzator, nepotrivit; reprobabil); cuvios, adjectiv (invechit,potrivit; cuvant invechit, just, autentic; cuvant invechit, politicos, respectuos; milostiv; reverend, titlu dat membrilor clerului sau calugarilor; cuvant invechit, impunator, distins); der. de la o forma n (conform vie fata de vina), cu sufix -os (Puscariu 481 il deriva gresit de la un limba latina *conveniosus, ipoteza abandonata in DAR); necuvios, adjectiv (indecent; reprobabil; lipsit de pietate); cuviosie, substantiv feminin (invechit, politete; pietate); necuviosie, substantiv feminin (invechit, indecenta; impietate); cuviinta, substantiv feminin (convenienta; decenta, buna-cuviinta; pudoare; justificare, drept; obligatie; conformitate; cuvant invechit, lux, fast), probabil conform der. ca si cuvios, cu sufix -inta (dupa Puscariu 477 si DAR, direct din limba latina convenientia), este dublet al neol. convenienta, substantiv feminin; cuveninta, substantiv feminin (convenienta), forma literara latinista a cuvintului anterior (secolul XIX, cuvant invechit); necuviinta, substantiv feminin (grosolanie, indecenta; lipsa de respect); cuviincios, adjectiv (potrivit; conform, corespunzator; cuvant invechit, drept, intemeiat; cuvant invechit, necesar; decent; politicos, plin de reverenta); necuviincios, adjectiv (indecent, lipsit de respect, grosolan); incuviinta, verb (a aproba; a se invoi, a permite); descuviinta, verb (a dezaproba; a condamna).