Dex Definitie Explicatie, Ce Inseamna Cuvantul Cuveni

1 * Cuvantul cu diacritice: cuvení
Cuvantul fara diacritice: cuveni

Definitie: CUVENI, pers. 3 cuvine, verb IV. Reflexiv unipers. 1. A-i reveni cuiva ceva, a avea drept la ceva; a merita. 2. A fi conform cu cerințele morale; a se cădea. – Limba Latina convenire.

2 * Cuvantul cu diacritice: cuvení
Cuvantul fara diacritice: cuveni

Definitie: CUVENI verb 1. verifica cuvantul: merita. 2. verifica cuvantul: reveni. 3. a cadra, a se cădea, a trebui, (învechit) a se dostoi, a privi. (Nu se - să facă asta) 4. verifica cuvantul: trebui. 5. verifica cuvantul: putea.

3 * Cuvantul cu diacritice: cuvení
Cuvantul fara diacritice: cuveni

Definitie: cuveni verb, indicativ prezent 3 singular cuvine, 3 plural cuvin, imperfect 3 singular cuvenea; conjunctie: prezent 3 singular și plural cuvină; ger. cuvenind

4 * Cuvantul cu diacritice: a se cuvení
Cuvantul fara diacritice: cuveni

Definitie: A SE CUVENI pers. 3 se cuvine intranzitiv 1) (despre sarcini, bunuri materiale sau spirituale) A aparține în mod firesc; a reveni; a se impune; a incumba; a se cădea. 2) A fi dator (din obligație morală); a se cădea. ♢ Cum se cuvine cum se cere; cum trebuie. limba latina convenire

5 * Cuvantul cu diacritice: cuvení -vín -ít
Cuvantul fara diacritice: cuveni

Definitie: cuveni (-vin, -it), verb reflexiv – 1. A corespunde, a aparține. – 2. A fi conform cu, a se cădea. – 3. A se potrivi, a se armoniza, a se îmbina. Limba Latina convenῑre (Pușcariu 478; REW 2193; DAR); conform limba italiana convenire, prov., franceza, cat. convenir, port. convir. Este dublet al neol. conveni, din franceza – Derivat necuvenit, adjectiv (necorespunzător, nepotrivit; reprobabil); cuvios, adjectiv (învechit,potrivit; cuvant invechit, just, autentic; cuvant invechit, politicos, respectuos; milostiv; reverend, titlu dat membrilor clerului sau călugărilor; cuvant invechit, impunător, distins); der. de la o formă n (conform vie față de vină), cu sufix -os (Pușcariu 481 îl derivă greșit de la un limba latina conveniosus, ipoteză abandonată în DAR); necuvios, adjectiv (indecent; reprobabil; lipsit de pietate); cuvioșie, substantiv feminin (învechit, politețe; pietate); necuvioșie, substantiv feminin (învechit, indecență; impietate); cuviință, substantiv feminin (conveniență; decență, bună-cuviință; pudoare; justificare, drept; obligație; conformitate; cuvant invechit, lux, fast), probabil conform der. ca și cuvios, cu sufix -ință (după Pușcariu 477 și DAR, direct din limba latina convenientia), este dublet al neol. conveniență, substantiv feminin; cuvenință, substantiv feminin (conveniență), formă literară latinistă a cuvîntului anterior (secolul XIX, cuvant invechit); necuviință, substantiv feminin (grosolănie, indecență; lipsă de respect); cuviincios, adjectiv (potrivit; conform, corespunzător; cuvant invechit, drept, întemeiat; cuvant invechit, necesar; decent; politicos, plin de reverență); necuviincios, adjectiv (indecent, lipsit de respect, grosolan); încuviința, verb (a aproba; a se învoi, a permite); descuviința, verb (a dezaproba; a condamna).