Cântar

Cântar, cântare, substantiv neutru
1. Nume dat mai multor instrumente care servesc la stabilirea greutății unui obiect sau a unei ființe, de obicei a unei mărfi.
Expresie A trage la cântar = a) a cântări (mult), a avea greutate (mare); B) a avea importanță.
Cântărire. Înșală la cântar.
2. Unitate pentru măsurarea greutăților folosită în trecut, a cărei valoare a variat în timp și pe regiuni. – Din turcă Kantar.

DEX – dicționarul explicativ

Cântar substantiv
1. balanță, (popular) cumpănă, (regional, mai ales în Muntenia și Oltenia) terezie, (prin Transilvania) șlag, (învechit) staderă.(cântar pentru stabilirea greutății unei mărfi.)
2. (nume propriu; articulat) vezi Balanța.
3. cântărire, cântărit, (popular) cântăreală. (L-a înșelat la cântar.)

Dicționar de sinonime

Cântar cântare neutru Instrument pentru determinarea greutății unui corp constând dintr-o pârghie cu brațe egale și două talere, care echilibrează cu greutăți etalonate; balanță; cumpănă.
A trage la cântar a) a avea greutate; b) a conta; a avea importanță. /<turcă kantar

NODEX – noul dicționar explicativ

Cântar, cântare substantiv neutru aparatul genital bârbătesc (cu penisul erect plasat între testicule). (Notă: Definiția este preluată din Dicționar de argou al limbii române, Editura Niculescu, 2007)

Dicționar de argou

Cantar substantiv neutru Vas de băut la greci și la romani, cu picior și toarte.
Fântână de forma unui vas, din care țâșnea apa. [Plural -re, variantă cantharos substantiv neutru / < franceză canthare < latină cantharus, greacă kantharos].

DN – dicționar de neologisme

Cantar substantiv neutru
1. vas de băut la greci și romani, cu picior și toarte, folosit la amestecatul vinului cu apa.
2. fântână de forma unui vas, din care țâșnea apa. (< franceză canthare, greacă kantharos)

MDN – marele dicționar de neologisme

Cantar (vas) substantiv neutru, plural cantare

DOOM – dicționarul ortografic