Cârlan
Definitie, sens si explicatie
1Cârlan, carlani, substantiv masculin
1. Miel sau ied care a incetat sa mai suga, care a fost intarcat; miel sau ied pana la varsta de circa un an.
2. Manz sau cal tanar, pana la varsta de circa trei ani. – Etimologie necunoscuta
1. Miel sau ied care a incetat sa mai suga, care a fost intarcat; miel sau ied pana la varsta de circa un an.
2. Manz sau cal tanar, pana la varsta de circa trei ani. – Etimologie necunoscuta
2Cârlan substantiv verifica cuvantul: noaten.
3Carlan substantiv masculin, plural carlani
4Cârlan -i m. 1) Miel intarcat. 2) reg.
Manz sau cal tanar pana la trei ani. /Origine necunoscuta
Manz sau cal tanar pana la trei ani. /Origine necunoscuta
5Carlan (carlani), substantiv masculin –
1. Minz de doi ani. –
2. Berbec de un an.
Origine necunoscuta.
Ar putea fi dim. calan, cu r infix (dupa Lambrior 107; Cretu 327 si Candrea, Elemente, 405, din limba latina *caballanus); dar al doilea sens este dificil de explicat.
Abunda ipoteze incerte: din mag. kerlany (Cihac, Ii, 488), care fara indoiala provine din rom.; din limba latina carnalis (Philippide, Principii, 150; Giuglea, Dacor., I, 245-7; Giuglea, Ll, I, 171; conform Dar); conform sp. carnero, insa der. este dificila; din limba slava (veche) *krdlanŭ, de la krŭdo › cird (Weigand, Jb, Xvi, 222); din fondul preromanic (Rusu, Dacor., Xi, 148; Lahovary 321). – Derivat cirlanar, substantiv masculin (pastor, cioban).
Din rom. este mag. kirlan, kerlany (Edelspacher 16).
1. Minz de doi ani. –
2. Berbec de un an.
Origine necunoscuta.
Ar putea fi dim. calan, cu r infix (dupa Lambrior 107; Cretu 327 si Candrea, Elemente, 405, din limba latina *caballanus); dar al doilea sens este dificil de explicat.
Abunda ipoteze incerte: din mag. kerlany (Cihac, Ii, 488), care fara indoiala provine din rom.; din limba latina carnalis (Philippide, Principii, 150; Giuglea, Dacor., I, 245-7; Giuglea, Ll, I, 171; conform Dar); conform sp. carnero, insa der. este dificila; din limba slava (veche) *krdlanŭ, de la krŭdo › cird (Weigand, Jb, Xvi, 222); din fondul preromanic (Rusu, Dacor., Xi, 148; Lahovary 321). – Derivat cirlanar, substantiv masculin (pastor, cioban).
Din rom. este mag. kirlan, kerlany (Edelspacher 16).