Cîrn carnă
Definitie, sens si explicatie
1Cirn (cấrna), adjectiv –
1. Fara nas, cu nasul taiat. –
2. Despre nas, mic, scurt, cu virful ridicat. –
3. Încovoiat, indoit.
Sl. krŭnŭ „cu nasul taiat”, de la krnoti „a mutila” (Miklosich, Slaw.
Elem., 27; Lexicon, 316; Cihac, Ii, 43; Conev 90). – Derivat cirnog, cirneci, adjectiv (cirn); cirnie substantiv feminin (faptul de a avea nasul cirn); cirni, verb (a taia nasul, pedeapsa pentru cei care conspirau pentru a pune mina pe tron; a-si pierde nasul; a curata pomii de ramuri uscate), care ajunge sa se confunde cu omonimul sau, der. de la cirma; cirnogi, verb (a toci, a face bont); chirnog, substantiv masculin (infirm, damblagiu; avar, zgircit), pentru al carui dublu sens conform sgircit; chirnogi, verb (a cere de pomana; a cersi).
Pentru ultimii der., Scriban propune sa se plece de la un limba slava (veche) *krŭno-nogiĭ; este posibil si sa se presupuna o formatie bazata pe paralelismul cu olog, slabanog, bosorog, etcetera
1. Fara nas, cu nasul taiat. –
2. Despre nas, mic, scurt, cu virful ridicat. –
3. Încovoiat, indoit.
Sl. krŭnŭ „cu nasul taiat”, de la krnoti „a mutila” (Miklosich, Slaw.
Elem., 27; Lexicon, 316; Cihac, Ii, 43; Conev 90). – Derivat cirnog, cirneci, adjectiv (cirn); cirnie substantiv feminin (faptul de a avea nasul cirn); cirni, verb (a taia nasul, pedeapsa pentru cei care conspirau pentru a pune mina pe tron; a-si pierde nasul; a curata pomii de ramuri uscate), care ajunge sa se confunde cu omonimul sau, der. de la cirma; cirnogi, verb (a toci, a face bont); chirnog, substantiv masculin (infirm, damblagiu; avar, zgircit), pentru al carui dublu sens conform sgircit; chirnogi, verb (a cere de pomana; a cersi).
Pentru ultimii der., Scriban propune sa se plece de la un limba slava (veche) *krŭno-nogiĭ; este posibil si sa se presupuna o formatie bazata pe paralelismul cu olog, slabanog, bosorog, etcetera